…este titlul unui alt roman de Theodor Fontane, publicat cu câțiva ani înainte de Effi Briest, despre care am vorbit toamna trecută. Ca de obicei, Fontane își ascultă atent personajele, ca și cum s-ar afla lângă ele, dar le privește de departe, înțelegător și calm, neluând partea nimănui. Fiecare din nuvelele și romanele lui pune o întrebare legată de cărările și de răscrucile vieții. În Iremediabil, această întrebare e legată de dorința celor care, destul de mulțumiți de viața lor, caută totuși să fie încă și mai fericiți decât sunt. E oare posibil? Cu ce preț?
Cuplul Helmuth și Christine Holk trăiește în noul castel Holkenäs, singuratic, pe malul Mării Baltice, în Holstein, regiune germană care pe atunci depindea încă de coroana daneză. Pentru Christine, cei mai frumoși ani ai căsniciei au fost cei petrecuți nu departe, în vechiul castel din centrul satului Holkeby, unde au venit pe lume cei trei copii ai lor. Când Helmuth se hotărăște să construiască o altă rezidență pe malul mării, Christine încearcă să-l disuadeze, citându-i celebrul poem de Uhland despre un castel lângă mare, unde
Vânturile, valurile
Păstrează-o liniște adâncă,
dar unde
Cântecul de jale răsunând de-acolo
L-am ascultat cu ochii-n lacrimi.
Helmuth, energic, dinamic, nu se lasă convins. Castelul e clădit și familia se mută în el. Știu că vei fi fericită, îi spune Helmuth, dar Christine nu-i răspunde afirmativ decât un an mai târziu, după ce s-a obișnuit cu minunatul peisaj marin.
Cu timpul, diferența dintre temperamentele celor doi se accentuează. În vreme ce Christine e devotată pe termen lung moralei și credinței, Helmut trăiește de la o clipă la alta, ceea ce soției lui nu-i e ușor să accepte. Baron în Holstein și cavaler de onoare al Prințesei Maria Eleanor, sora regelui danez, Helmut e încântat că în fiecare an are datoria să petreacă câtva timp la Copenhaga, unde Christine, neinteresată de petrecerile și amuzamentele din Capitală, nu-l însoțește.
La Copenhaga, în palatul Prințesei, Helmut face cunoștință cu tânăra și atrăgătoarea Ebba von Rosenberg, care, așa cum Prințesa însăși îl previne, e „emancipată“ și „are un trecut“. Cei doi sunt mereu împreună, iar în scrisorile pe care Helmut le trimite zilnic Christinei (nici telefoanele, nici e-mail-ul neexistând pe atunci), el o descrie pe Ebba cam prea des și pe un ton lejer ceea ce o supără pe Christine și o face să nu-i mai răspundă. Helmut îi scrie totuși, explicându-i că e nevinovat.
Între timp, se apropie Crăciunul și Prințesa își invită prietenii să-și petreacă sărbătorile la superbul castel Friedricksborg nu departe de capitală. Helmut și Ebba sunt găzduiți într-unul din cele două turnuri înalte, el cu un etaj mai sus decât ea. Într-o seară, la cină, unul dintre oaspeți se întreabă dacă, în zilele lor, dragostea mai poate inspira acte eroice. Câteva răspunsuri sunt afirmative, dar Ebba, făcând aluzie la războiul antic al Troiei, nu e de acord. Când, după cină, Helmut îi ia mâna și vrea să-i spună ceva, Ebba râde și declară că el, Helmut, e cel mai german dintre germani: „Cucerirea Troiei a luat grecilor zece ani. S-ar părea că e idealul tău…“.
O oră mai târziu, o servantă bate la ușa camerei lui Helmut, unde Ebba, alături de el, își petrecea, pentru prima oară, noaptea, și anunță : „Fum!“. O voce din curtea castelului strigă: „Foc!“. Helmut o ia în brațe pe tânăra daneză înspăimântată, o transportă pe scara în spirală până în vârful turnului, de unde amândoi își dau încet drumul spre acoperișul castelului. Topoare și ciocane sparg acoperișul și brațe energice îi ridică și îi salvează. În trenul în care Prințesa și Ebba, precum și Helmut (în alt compartiment) sunt readuși la Copenhaga, el își spune că Providența însăși le-a îngăduit lui și Ebbei să facă dragoste și i-a ocrotit de cumplitul incendiu. N-ar fi el mult mai fericit alături de Ebba decât în actuala lui căsătorie? Da, trebuie să vorbească imediat cu noua lui iubită și, împreună, să-i mărturisească Prințesei ce s-a întâmplat între ei, rugând-o să aprobe logodna lor neoficială.
Va reuși oare Helmut să-și reînceapă viața, mai aproape, crede el, de temperamentul și de aspirațiile lui?
Vom vedea rândul viitor.