S-a scurs deja aproape un an de la debutul agresiunii militare a Federației Ruse asupra Ucrainei, iar confruntările continuă, cu intensitate diferită, de-a lungul liniei frontului, provocând numeroase victime umane (inclusiv civile), teribile distrugeri, dezrădăcinări și dezastre umanitare, mișcări de populație. În dimineața zilei de 24 februarie 2022, cetățenii Ucrainei (și nu doar ei) s-au văzut puși în fața unei realități apăsătoare: avertismentele serviciilor de informații occidentale legate de intențiile reale ale Kremlinului s-au dovedit cât se poate de exacte, în ciuda reticenței cu care fuseseră inițial primite de decidenții politici ucraineni și nu numai (potrivit informațiilor existente, cei mai mulți dintre ucraineni nu au crezut avertismentele privind iminența declanșării unei agresiuni militare din partea Rusiei). Ezitările și mai ales neîncrederea în informațiile occidentale, care dădeau ca sigure planurile de agresiune ale Moscovei cu o acuratețe aproape perfectă, par cu atât mai dificil de înțeles cu cât Ucraina experimentase deja, pe propria piele, cu doar opt ani înainte, în 2014, efectele politicii de acaparare de teritorii de către Rusia, care nu doar că a anexat Crimeea, ci s-a aflat și în spatele conturării unor pseudostate în estul Ucrainei.
Pregătirile îndelungate și mai ales masiva concentrare de trupe ruse, pe care retorica propagandistică de la Kremlin le-a prezentat ca simple exerciții militare comune, desfășurate de trupele ruse și cele ale Belarus-ului, s-au dovedit curând a fi, de fapt, parte a campaniei militare îndelung plănuite și inițiate de Kremlin, împotriva Ucrainei. Planurile agresive ale Kremlinului (stăruitor negate anterior, în luările de poziție ale oficialilor ruși, care blamau Occidentul pentru o nejustificată „isterie războinică“) se întemeiau pe o masivă concentrare de forțe și tehnică de luptă, care să permită inițierea și desfășurarea unui atac-fulger asupra Ucrainei, sub pretextul năucitor al „denazificării“, vizând de fapt ocuparea rapidă a țării și răsturnarea conducerii democratice a statului ucrainean.
În ciuda așteptărilor Moscovei privind o „operațiune specială“ rapidă, care să se finalizeze prin atingerea obiectivelor propuse în câteva zile, trupele ruse nu numai că nu au fost întâmpinate cu flori și urale, ci au întâmpinat o rezistență înverșunată din partea apărătorilor ucraineni, provenind atât din rândul trupelor, cât și din rândul populației civile. Ralierea întregii societăți și coagularea unei rezistențe eroice în fața agresiunii ruse au fost posibile, în primul rând, grație capitalului uman al țării – oameni provenind din toate segmentele sociale, de profesii diferite, cu toții animați de dorința de a-și apăra țara în fața invaziei ruse. Un rol important, în efortul de apărare în fața invaziei, i-a revenit comandantului suprem al forțelor armate, președintele ales Volodimir Zelenski, ale cărui discursuri zilnice (inspirat elaborate și cu o retorică aparte), adresate ucrainenilor, au reușit să mențină încrederea în victorie, să îi mobilizeze și să îi solidarizeze pe concetățenii săi, în lupta împotriva invadatorilor ruși, în ciuda dificultăților uriașe.
volumul editat de Oleksandr Krasovițki, apărut în traducere românească la Editura Humanitas, reunește discursurile preșe dintelui Volodimir Zelenski rostite de-a lungul primei luni de război, anume de la 24 februarie 2022 și până la 24 martie 2022. Adresate atât poporului ucrainean (cele mai multe), cât și unor parlamente, organizații și entități europene sau din lumea întreagă, acestea au avut o cadență zilnică (uneori chiar de câteva pe zi) și au vizat cele mai variate teme, având desigur în centrul lor, pe de o parte, menținerea moralului populației ucrainene și a trupelor angrenate în luptele cu inamicul extern, iar pe de altă parte, obținerea sprijinului internațional în vederea stăvilirii înaintării trupelor ruse. Așa se face că ele includ nu doar îndemnuri la adresa propriei națiuni – folosind sintagma „oameni liberi ai unei țări libere“ –, ci și apeluri internaționale, diseminate în limba engleză, adresate parlamentelor și liderilor politici ai țărilor occidentale, privind impunerea de sancțiuni împotriva statului agresor și a conducerii politice și militare a Federației Ruse, obținerea de sprijin privind înzestrarea Ucrainei cu arme necesare apărării în fața invadatorilor, blocarea conturilor oligarhilor ruși, retragerea marilor companii și concerne occidentale de pe piața rusă, întreruperea achizițiilor de energie provenind din Rusia (gaze, țiței, produse petroliere), sancțiuni vizând economia rusă, întreruperea aprovizionării acesteia cu materii prime necesare fabricării armelor, expulzarea diplomaților ruși.
Discursurile sunt prefațate de cronici ale evenimentelor din fiecare zi, evocând cele mai importante evoluții de pe front, succesele sau pierderile înregistrate, situația generală specifică fiecărei zile de confruntare. Cititorii pot rememora momente dramatice din timpul primei luni de confruntări, începând cu bombardamentele sau tirurile cu rachete ruse asupra unor ținte civile, precum cele îndreptate împotriva pieței centrale din Harkov sau cele asupra blocurilor de locuințe din diferite așezări urbane (inclusiv Kiev) și continuând cu episoade ale rezistenței eroice în fața invadatorilor, precum au fost cele legate de asediul rusesc asupra orașului Mariupol și al rezistenței îndârjite a apărătorilor ucraineni în fața atacurilor repetate ale forțelor ruse.
Alte discursuri ale președintelui Zelenski fac referire la amploarea dezastrului umanitar, pe măsură ce forțele ruse au folosit tot mai intens bombardamentele asupra zonelor urbane, a țintelor civile, lipsite de importanță militară, cu scopul de a semăna teroare în rândul populației. Episoadele evocate în acest sens sunt numeroase: între altele, sunt de menționat cele privind bombardarea maternității din Mariupol sau bombardamentul efectuat de trupele ruse asupra teatrului dramatic din același Mariupol (în ziua de 16 martie 2022), care a provocat numeroase victime în rândul civililor ucraineni ce se adăposteau în imobil, în condițiile în care în fața și în spatele clădirii era scris, cu litere albe mari, cuvântul copii, în limba rusă. Este de precizat faptul că, întrucât în volum sunt incluse discursurile președintelui Zelenski din prima lună de război (până la 24 martie 2022), lipsesc astfel cele referitoare la masacrul de la Bucea, comis de forțele ruse de ocupație în amintitul oraș ucrainean, din apropierea capitalei Kiev; orașul a fost părăsit la sfârșitul lunii martie 2022 de trupele ruse, iar la sosirea autorităților ucrainene au fost descoperite numeroase dovezi privind execuții ale civililor (potrivit datelor existente, peste 300 de civili, locuitori ai orașului, au fost executați), tortură, jafuri și violuri.
Discursurile președintelui cuprind, dincolo de îndemnuri la rezistență și apeluri pentru obținerea sprijinului internațional în fața agresiunii, recunoștința pentru faptele de arme ale apărătorilor, fiind uneori prilej de evocare a unor personalități ale națiunii, precum poeta Lina Kostenko, ale cărei versuri sunt incluse, bunăoară, în discursul din 20 martie: „Să nu gândești sărăcăcios/Din loc în loc mai este nemurire/Iar cel cernut ca boabele în jos/Va nimeri-n pământul poeziei[…].“
Reunind totalitatea discursurilor și intervențiilor publice ale președintelui Volodimir Zelenski, din timpul primei luni a agresiunii ruse asupra Ucrainei, volumul editat de Oleksandr Krasovițki reprezintă un instrument de lucru necesar, o contribuție utilă oricărui demers de cercetare sau evaluare a primei perioade a războiului de agresiune inițiat de Kremlin, împotriva Ucrainei, în dimineața zilei de 24 februarie 2022.