Fiul cel mic al împăratului
Pe urmele unei colinde din Transcarpatia
Îl duc pe fiul cel mic al împăratului,
acela care-n basme e învingător.
Chiar pe el îl duc, căci dincolo de poveste
cel mic este dus mereu primul,
casa cea mică e luată de inundații.
Cel mic este trimis înainte,
căci are trupul încă ușor,
îi e umbra încă îngustă,
pe el îl trimit înainte, nici umbra să nu-i rămână.
Este dus, dar nu-i dus la dans
fiul cel mic de-mpărat.
Bunicul l-a trimis la brutărie
să cumpere pâine. Luat pe sus
nici firimituri în urmă-i să nu rămână…
Prin păduri,
pe câmpii,
prin șanțuri e dus,
este dus mezinul împăratului
iar coarnele lui – coarnele lui
nu vor mai încăpea pe ușă, nici pe fereastră.
Doar între patru scânduri.
Nu va mai bea din ape tulburi,
e dus mezinul, săracul bătrân
nici lacrimile sărate nu i le va sorbi.
Îl duc pe cel mic, îi frâng coarnele,
nu va mai bea nici din izvoare curate.
Îl duc tot mai departe.
Spune-mi că e doar basm.
Nici umbra să nu i se vadă.
Nu-mi spune că este basm.
(Traducere în limba română de Hanna Bota)