Poem de Karácsonyi Zsolt

Fiul cel mic al împăratului

Pe urmele unei colinde din Transcarpatia

Îl duc pe fiul cel mic al împăratului,

acela care-n basme e învingător.

Chiar pe el îl duc, căci dincolo de poveste

cel mic este dus mereu primul,

casa cea mică e luată de inundații.

Cel mic este trimis înainte,

căci are trupul încă ușor,

îi e umbra încă îngustă,

pe el îl trimit înainte, nici umbra să nu-i rămână.

Este dus, dar nu-i dus la dans

fiul cel mic de-mpărat.

Bunicul l-a trimis la brutărie

să cumpere pâine. Luat pe sus

nici firimituri în urmă-i să nu rămână…

Prin păduri,

pe câmpii,

prin șanțuri e dus,

este dus mezinul împăratului

iar coarnele lui – coarnele lui

nu vor mai încăpea pe ușă, nici pe fereastră.

Doar între patru scânduri.

Nu va mai bea din ape tulburi,

e dus mezinul, săracul bătrân

nici lacrimile sărate nu i le va sorbi.

Îl duc pe cel mic, îi frâng coarnele,

nu va mai bea nici din izvoare curate.

Îl duc tot mai departe.

Spune-mi că e doar basm.

Nici umbra să nu i se vadă.

Nu-mi spune că este basm. 

(Traducere în limba română de Hanna Bota)