Cine nu se vede nu există, se spune. Dacă e adevărat, atunci lucrurile nu stau deloc bine cu scriitorii români. Fiindcă ei, astăzi, se văd din ce în ce în ce mai puțin, tinzând să devină chiar invizibili pentru mediul românesc în întregul său.
Ceea ce, evident, înseamnă o mare pierdere pentru toată lumea. Și pentru scriitorii înșiși, care, ca să poată crea literatură de calitate, au nevoie de feed-back-ul cititorilor, de atenția și de aprecierea lor. Dar, necitind, neiubind literatura, iese în pagubă și publicul românesc în totalitate: fără cartea ca dimensiune interioară, negreșit vom fi un popor fragilizat intelectual și sufletește, adică vulnerabil în fața atâtor amenințări în care vremurile noastre excelează. Repet ceea ce am susținut nu o dată: o națiune nu are cum să-și ignore scriitorii, nu are cum să renunțe la literatură ca valoare primordială a sa, fără ca acest abandon să n-o coste enorm, chiar irosirea propriei identități.
Dar ce înseamnă faptul că scriitorii nu se văd? Există înțelesul figurat al verbului: nu se văd, adică nu sunt citiți, nu par să mai facă parte din setul de repere publice sine qua non ale societății românești; statisticile ne indică limpede, numărul bibliotecilor școlare scade continuu, numărul elevilor care împrumută cărți de la bibliotecă se diminuează și el îngrijorător, România ocupă ultimul loc în Uniunea Europeană privind consumul de carte! Și există un sens propriu al verbului: nu se văd, adică nu au loc pe scena publică și, cu câteva fericite excepții care nu schimbă situația, nu apar pe ecranele televizoarelor, ca și cum domeniul literar ar fi în România prezentului o mare pată albă, o zonă unde nu se întâmplă nimic. Or, în realitate, nu este așa.
Emisiunea România literară Tv, care va debuta luna aceasta, inițiată ca rod al protocolului de colaborare semnat între Televiziunea Română și Uniunea Scriitorilor prin revista România literară, are o însemnătate simbolică: ea își propune să arate că literatura română de astăzi este vie, este dinamică și creativă.
Care e ideea emisiunii? Să ne oprim o clipă la semnificația sintagmei România literară. În primul rând, desigur, când rostim România literară, ne gândim la revista cu acest nume, România literară, principala publicație literară a Uniunii Scriitorilor. Dar România literară poate însemna și felul cum se configurează literatura din țara noastră.
Și atunci, o emisiune cu acest titlu are o noimă ușor de deslușit și de exprimat: ea se vrea un tablou cuprinzător a ceea ce se petrece semnificativ în literatura română, totul privit din perspectiva revistei România literară, cu grila de valori, cu titlurile de rubrică, dar și cu experiența profesională a redactorilor și a colaboratorilor săptămânalului nostru, care este, am speranța că o recunosc și neprietenii, cea mai importantă și cea mai prestigioasă revistă literară românească.
Vor fi difuzate săptămânal pe canalul TVR Cultural, dar și, în reluare, pe alte canale ale televiziunii publice, cincizeci de minute dedicate literaturii române din toate generațiile, din toată geografia, de toate orientările estetice, având o unică și simplă condiționare, calitatea scrierilor literare.
Prin ce anume s-ar diferenția această emisiune de alte încercări de tip cultural? Prin deschidere, prin aria de cuprindere mult mai amplă și, de accentuat, prin criteriile de selecție a invitaților. Alte emisiuni reprezintă voința, gustul, opțiunile, uneori, de ce nu, chiar interesele unui realizator anume, care bineînțeles este subiectiv, inevitabil părtinitor, are limitele sale firești de competență. Pe când aici, instanța de validare este colectivă, instituțională, se bazează pe sita critică nu a unuia, ci a mai multor critici și scriitori de autoritate literară demonstrată și de aceea selecția este mai temeinică, iar imaginea oferită are șanse mai mari să fie convingătoare.
Să nădăjduim că România literară Tv își va găsi un făgaș al său prielnic și va deveni o casă primitoare pentru literatura-română-care-se-vede.