Corespondență din Praga de la Libuše Valentová: Premiul de Stat unui traducător din literatura română

La sfârșitul fiecărui an, cu prilejul Zilei Naționale care amintește înființarea Cehoslovaciei în 1918, Ministerul Culturii acordă mai multe premii personalităților din Cehia care s-au remarcat în domeniul artelor. Cele mai importante premii sunt două: Premiul de Stat pentru Literatură și Premiul de Stat pentru Traduceri.

Anul trecut, în cursul unei emoționante ceremonii desfășurate pe Noua scenă a Teatrului Național din Praga, primul premiu l-a primit scriitoarea Kateřina Tučková pentru voluminosul său roman Bílá Voda (titlul este denumirea unei localităţi pierdute în munţii din nordul Moraviei), în care a descris trista soartă a calugăriţelor din diferite ordine şi congregaţii, persecutate de regimul comunist în anii cincizeci ai secolului trecut. Doamna Tučková nu e necunoscută publicului cititor din România, datorită faptului că profesoara de slavistică Anca Irina Ionescu a tradus, mai de mult, „bestsellerul“ prozatoarei, romanul Dumnezeițele din Moravia, iar traducerea ei a fost lansată la Bookfest-ul din Bucureşti în 2015, în prezenţa autoarei.

Al doilea premiu, destinat celor mai însemnaţi traducători pentru întreaga lor operă, a fost acordat lui Jiří Našinec, românist care şi-a dedicat viaţa promovării literaturii române în mediul ceh. După absolvirea Facultății de Litere din Praga (specialitatea: limbile română și franceză), la jumătatea anilor șaptezeci, dl Našinec a lucrat la câteva edituri, printre care cea mai renumită a fost Editura Odeon, specializată în publicarea literaturii universale. Mai târziu s-a angajat ca lector de lingvistică română la Institutul de Studii Romanice din cadrul facultăţii pe care a absolvit-o cândva. Cu timpul s-a adeverit însă că nu numai principala profesie, ci şi esențiala misiune a lui Jiří Našinec este traducerea literară de care domnia sa se ocupă de aproape cinci decenii, cu mult entuziasm şi multă abnegaţie. Din istoria relaţiilor culturale ceho-române ştim că deja în perioada interbelică şi în anii de după Al Doilea Război Mondial apăreau la noi titluri din literatura română, însă tot timpul persista impresia că este vorba de o literatură exotică, oarecum îndepărtată pentru publicul cititor ceh. Pe acest tărâm prea puţin explorat intră în anii optzeci traducătorul Jiří Našinec şi reuşeşte incredibilul: o literatură străină marginală şi aproape de neînţeles devine treptat-treptat un fenomen integrat pe deplin în cultura ţării noastre. Pentru această afirmaţie avem numeroase dovezi: nu numai premiile literare acordate traducerilor sale sau cronici favorabile în presa cehă, dar şi faptul că astăzi majoritatea cititorilor cehi ştiu cine este Mircea Eliade sau care roman al lui Petru Cimpoeşu a obţinut la noi prestigiosul premiu „Magnesia Litera“.

Dl Našinec este un traducător foarte harnic şi fecund: e suficient să vezi lista extrem de lungă a traducerilor sale, la care în fiecare an se adaugă două volume, plus alte traduceri pentru reviste, radio ș.a.m.d. Datorită competenței sale în istoria și cultura României se orientează perfect în literatura clasică, modernă și contemporană. Cea mai mare parte a traducerilor sale oglindesc într-un mod original evoluția prozei române din secolele XX și XXI. Să-i numim măcar pe unii dintre autorii traduși și prezentați în erudite postfețe: Liviu Rebreanu (Adam și Eva; Amândoi), Mircea Eliade (Domnișoara Christina; Șarpele; Nunta în cer; Noaptea de Sânziene; Memorii; trei volume de povestiri fantastice), Vasile Voiculescu (Sakuntala), Radu Tudoran (Toate pânzele sus!), Laurențiu Fulga (Fascinația), Ion D. Sârbu (Șoarecele B și alte povestiri), Norman Manea (Întoarcerea huliganului; Vizuina), Petru Cimpoeșu (Simion liftnicul; Christina domestica şi Vânătorii de suflete), Bogdan Suceavă (Venea din timpul diez), Matei Vişniec (Mansarda la Paris cu vedere spre moarte), Vlad Zografi (Efectele secundare ale vieții) ş. a. Printre româniştii cehi, dl Našinec a fost primul care a început să promoveze în mediul nostru cultural şi literatura română din Basarabia, până nu de mult absolut necunoscută la noi (poate cu excepţia lui Ion Druţă care însă fusese tradus din limba rusă). De câteva decenii, traducătorul îşi orientează atenţia asupra ipostazelor prozei contemporane din Republica Moldova, prezentându-i pe autorii precum Vladimir Beşleagă, Aureliu Busuioc, Nicolae Rusu, Iulian Ciocan, Dumitru Crudu și Ghenadie Postolache. Ca informaţia să fie cât se poate de completă, trebuie să menţionăm şi traducerile sale din autorii francezi: este vorba mai ales de romanticii precum Victor Hugo, Charles Nodier şi Alexandre Dumas, dar şi de doi scriitori celebri de origine română – Mircea Eliade (Histoire des croyances et des idées religieuses) şi Eugène Ionesco (Le Solitaire; La Photo du colonel; Journal en miettes).

În cazul colegului nostru însă nu cantitatea operelor traduse este pe primul loc, ci calitatea muncii sale de traducător. În discuţiile de specialitate s-a vorbit multă vreme (şi se mai vorbeşte uneori) despre alegerea între traducerea „fidelă“ şi cea „frumoasă“. În realitate, ideală este traducerea adecvată, adică o intepretare creatoare a operei originale în cadrul căreia textul țintă păstrează toate caracteristicile conținutului și formei textului sursă. De-a lungul activității sale de traducător, dl Našinec şi-a însuşit toate secretele artei traducerii, ceea ce înseamnă că este capabil să găsească soluţii prielnice chiar în texte complicate dintr-un punct de vedere sau altul, iar această performanţă îi permite cititorului să se bucure de o lectură fără dificultăți, ca și cum opera ar fi fost scrisă inițial în limba sa maternă.

Dl Jiří Našinec, în calitate de creator al imaginii actuale a literaturii române din Cehia, merită desigur tot respectul atât din partea cehilor, cât și din partea românilor. Îl felicităm sincer pentru prestigiosul Premiu de Stat urându-i multă sănătate, multă putere de muncă și noi împliniri frumoase în domeniul traducerilor.