Le datorăm lui Lucian Chișu și Viorel Coman apariția primelor două volume din ediția academică de Opere a lui Fănuș Neagu, care cuprind sectorul considerat de criticii literari ca fiind cel mai bine realizat din punct de vedere estetic din ampla și diversificata creație a scriitorului: proza scurtă (schițele, povestirile și nuvelele). Editorii au în intenție ca în următoarele două volume să însumeze romanele lui Fănuș Neagu, apoi, ordonate pe genuri și secțiuni literare, să urmeze scrierile dramatice, portretele din Cartea cu prieteni, proza poematică strânsă în Insomnii de mătase, rubricile de autor (Acasă, Mult e dulce, Sânziene), textele polemice, interviurile și cronicile sportive, iar sub titulatura Miscellanea, impresiile de călătorie, prefețele, postfețele și necrologurile.
Pentru a realiza o ediție definitivă a operelor sale, Fănuș Neagu și-a reevaluat povestirile din cele aproximativ treizeci de cărți de proză scurtă care au văzut lumina tiparului de-a lungul anilor, publicându-le la Editura Institutului Cultural Român (Pierdut în Balcania, 2005) și la Editura Academiei Române, unde au apărut integral purtând titlurile Dincolo de nisipuri (I, 2007) și Pierdut în Balcania (II, 2008). Ultima ediție este însoțită de mențiunea ne varietur și, cu puține excepții, revizuirea prozelor scurte a constat în mărunte modificări stilistice sau corecturi de text. Totuși, cu puțin timp înainte de a muri, Fănuș Neagu a fost încercat de regretul că a renunțat la unele dintre povestirile începuturilor sale literare și a rugat-o pe fiică, Anita Neagu, să fie reintroduse, în volumele definitive de povestiri Ningea în Bărăgan și Dincolo de nisipuri, textele Cantonul părăsit, Albastru de ger și Somnul de la amiază. Astfel, cele trei texte au fost integrate în edi ția ne varietur, cu necesara precizare. În privința Cantonului părăsit, chiar că altfel ar fi fost un păcat de moarte…
În mod separat, la Addenda, Lucian Chișu și Viorel Coman au inclus nuve lele și povestirile lăsate deoparte de Fănuș Neagu pentru formatul ne varietur, precum și textele care nu au fost nicicând editate în volum. În această situație, a apărut o evidentă contradicție, dată de faptul că, neincluzându-se povestirile din volume în ordi nea primei lor apariții, formatul ultim, ne varietur, se abate de la criteriul cronologiei, care este hotărâtor în realizarea unei ediții riguroase. Acesta este motivul pentru care cronologia firească a fost reconstituită prin intermediul Anexei, unde au fost incluse volu mele în ordine cronologică, ele fiind însoțite de tipicul componentelor editoriale, de informațiile ce țin de conținut, precum și de bibliogra fia receptării critice de la momentul apariției lor. Cred că a fost o decizie binevenită luată din partea editorilor, deoarece astfel se permite o mai bună orientare și înțelegere critică în interi orul ediției ne varietur.
Primul volum al ediției de față, intitulat Dincolo de nisipuri, este ordonat potrivit repartizării decise de Fănuș Neagu (povestiri și ordine de apariție) pentru volumul cu același titlu apărut în 2007, la Editura Academiei Române (cu corectarea în mod tacit a greșe lilor de tipar și a omisiunilor de text existente, despre care editorii au avut certitudinea că nu au fost eliminate de prozator, ci doar au fost neglijate în timpul operațiunii de corectură). La final, au fost grupate fireștile note și comentariile aferente fiecăreia dintre povestiri. Volumul al doilea, intitulat Pierdut în Balcania, reia conținutul volumu lui omolog din ediția ne varietur, publicat în 2008, tot la Editura Academiei Române (procedându-se la aceeași corijare a greșelilor de tipar și a omisiunilor de text, replasate în contexte). Notelor și comentariilor le urmează inserarea a 16 proze scurte (schițe, povestiri, nuvele) la care Fănuș Neagu a renunțat atunci când a gândit ediția ne varietur. De asemenea, au fost adău gate, în patru secțiuni din Addenda, povestirile publicate în presă de-a lun gul timpului, dar necuprinse în niciunul dintre volu mele editate până acum.
Addenda I cuprinde prozele aparținând etapei premergătoare debutului editorial, între anii 1954 și 1957, simpla amintire a titlurilor unor publicații ale vremii spunând totul despre conținutul lor: „Albina“, „Scânteia tineretului“, „Tânărul scriitor“, „Tânărul leninist“. Dar, dincolo de mesajele sociale (întovărășirea, colec tivizarea, alfabetizarea, atragerea tinerilor în organizațiile revoluționare de masă), se poate întrezări silueta robustă a „primului Fănuș“, care venea cu un anumit tip de discurs ce va fi caracteristic prozelor sale de mai târziu. Chiar dacă asemenea proze, lipsite de valoare estetică și saturate de conținut ideologic, nu au fost incluse, pe bună dreptate, de autor în sumarul viitoarelor cărți, ele capătă acum o valoare de document istorico-literar în privința confruntării scriitorului cu o anumită epocă. Necesitatea unei Addenda II a apărut grație prezenței firavului aspect narativ ficțional în paginile acelorași reviste și ziare, unde Fănuș Neagu a scris însemnări, foiletoane satirice și reportaje care se îndepărtează de jalnica reali tate din timpul dejismului. Dacă Addenda III cuprinde opt dintre textele destinate copiilor și apărute în revista… „Luminița“, Addenda IV conține texte unde există o împletire a dialogului epic cu lirismul metaforizant specific stilului prozatorului, regăsibilă în cadrul viitoarelor rubrici de autor, precum Isomnii de mătase, Sânziene, Acasă, Mult e dulce.
Textele din cele patru secțiuni Addenda sunt orânduite potrivit criteriului cronologic al publicării lor, cu precizarea locului apariției. În afară de referințele bibliografice și, acolo unde a fost cazul, de comentariile istorico-literare, la notele și comentariile aferente este reconstituit, de fiecare dată, istoricul receptării, înce pând cu momentul apariției în presă și apoi cu acela al editării în volum. La toate acestea se adaugă câteva informații despre manuscris, de găsit, ca majoritatea celorlalte, în arhiva familiei scriitorului.
Citind nu numai aceste manuscrise, ci și alte informații despre variantele la alte scrieri din corpusul principal texte, ne dăm seama că au greșit cei care l-au asimilat pe autorul cărții Frumoșii nebuni ai marilor orașe în exclusivitate mediilor boeme, care sunt de regulă superficiale în privința actului creator. Fănuș Neagu a fost unul dintre cei mai trudnici scriitori ai noștri, ce a nutrit o responsabilitate deosebită față de cele puse pe hârtie. Trebuie amendată și părerea unora dintre criticii care afirmă că el a fost înzestrat doar cu talent de foarte bun narator, dar că nu a avut o concepție estetică bine închegată. Că scrierile sale nu a avut o constanță valorică, aceasta ține de alte aspecte, prin care a trecut și trece orice scriitor.
Scriitorul însuși, acuzat nu o dată de „metaforită“ (boala naturilor lirice rătăcite în domeniul prozei), ne-a avertizat, pe o filă scrisă în 1992: „nu mă căutați din colo de marginea firii mele“. Fănuș Neagu a fost exmatriculat de la Școala de Literatură „Mihai Eminescu“, pentru că a fost prins făcând o vizită lui Ionel Teodoreanu, care nu se afla în grațiile regimului comunist, însă adevărata penalizare pe care i-o dă posteritatea este că de la autorul cărții La Medeleni s-a contaminat de „metaforită“. Consecvent cu sine însuși, intempestivul Fănuș Neagu nu a fost tentat de noile modele narative și nu s-a dezis deloc de propriul program estetic.
Avizați cunoscători ai scrisului lui Fănuș Neagu, editorii Lucian Chișu și Viorel Coman au început să publice o foarte serioasă ediție a creației importantului scriitor postbelic. Dosarul de receptare critică nu numai că este practic complet, dar el include, la tot pasul, și o pertinentă critică a criticii. Prin urmare, oricare dintre cercetătorii care ar dori să scrie despre opera lui Fănuș Neagu nu mai este nevoit să ia drumul bibliotecilor în faza inițială de documentare. Este cum nu se poate mai potrivit pentru cei învățați să caute numai surse oferite de-a gata, dar cărora le-ar mai trebui și putere de interpretare analitică și sintetică. Iar autorul de schițe și povestiri, nuvelistul, romancierul, dramaturgul, realizatorul de scenarii cinematografice, memorialistul, gazetarul (reportaj, sport, proză lirică, eseu) și, totodată, polemistul redutabil Fănuș Neagu are un loc asigurat în istoria literaturii române.