Sistemul de învățământ din Republica Moldova este la pământ (expresia trebuie luată la propriu): situația generală e catastrofală la toate nivelele (preuniversitar și universitar), multe școli din localitățile sătești se închid, se atestă o lipsă dramatică de cadre didactice (aproape 2000 de profesori), cei are au mai rămas să predea au salarii mizerabile (o profesoară din sudul republicii spunea că are o leafă de 1200 lei moldovenești, adică de mai puțin de 20 de euro), în unele școli profesorii predau câte 5-6 discipline.
Puși în fața acestei stări de lucruri de-a dreptul deplorabilă, autoritățile de la Chișinău au găsit o soluție „ideală“ pentru a tăia nodul gordian al tuturor problemelor spinoase: aplicarea modelului Ceaușescu.
Zis și făcut: la 13 iulie 2022, Guvernul a luat o hotărâre „cu privire la reorganizarea prin fuziune (absorbție) a unor instituții din domeniile educației, cercetării și inovării și modificarea unor hotărâri ale Guvernului“.
Deschidem imediat parantezele pentru a decripta semnificația acestei radicale reforme făcute într-o țară care și-a propus ca obiectiv integrarea în Uniunea Europeană. Conform DEX-ului, „absorbție“ înseamnă tot „fuziune“ adică, mai simplu spus, „lichidare“. Așadar: au fost lichidate (prin comasare) unele universități, printre care Universitatea de Stat din Tiraspol cu sediul la Chișinău, ceea ce e o greșeală cu o conotație politică gravă, și Universitatea Agrară din Chișinău, ceea ce e un lucru absurd într-o republică eminamente… agrară. Au fost șterse de pe fața pământului (apropo de sensul propriu de care vorbeam la început) institutele academice (prin trecere la universități, conform amintitului model Ceaușescu), școlile științifice, multe din ele de rang european, au fost aruncați în stradă numeroși oameni de știință cu rezultate deosebite în cercetare și inovare.
A fost lichidat, ca să dăm un exemplu concret, Institutul de Filologie Română „B.P. Hasdeu“, trecut sub egida Universității de Stat, care a lichidat ceva mai înainte Facultatea de Filologie Română, disponibilizând mulți profesori și renunțând la Limba și literatura română ca disciplină. Institutul în cauză a rezistat politicii de deznaționalizare promovată de comuniști și acțiunilor acestora de permanentă reformare, și epurare ideologică, mulți dintre cercetătorii științifici fiind eliberați, deportați, exterminați, internați în spitalele de psihiatrie (sunt cunoscute cazurile lui Petre V. Ștefănucă, Ion Vasilenco, Vasile Coroban sau Nicolae Corlăteanu).
Meritele cercetătorilor în valorificarea și editarea clasicilor, în impunerea statutului oficial al limbii române și trecerii la grafia latină sunt indiscutabile. Actualmente, cei 47 de cercetători ai Institutului au fost strămutați din clădirea Centrală a Academiei într-o singură sală de clasă a fostei Universități „D. Cantemir“, și ea lichidată! Acest fapt strigător la cer amintește de vagoanele pentru vite din marfare cu care erau duși în Siberia țăranii înstăriți și intelectualii basarabeni (scriind aceste rânduri simt un sloi de gheață în spate, căci îmi amintisc și de faptul că din satul meu natal, Larga, fostul județ Hotin, au fost deportate 500 de persoane).
Închei prin a exclama „O tempora, o mores!“ și „Modelul Ceaușescu redivivus la Chișinău!“.
Consemnez pentru cititorii României literare că am scris acest articol care seamănă a pamflet (primul în viața mea) în calitate de fost cercetător științific la Institutul „B.P. Hasdeu“, „absorbit“ de Universitatea de Stat din Chișinău, al cărui student am fost pe vremuri, și că, după studii, am fost „repartizat“ ca învățător într-o fundătură, căci eram etichetat drept „naționalist“.