Noul zeu căruia i se închină lumea pe internet se numește Inteligența Artificială. Ea li se arată adepților săi sub diverse forme. De pildă, un site unde ceri Inteligenței Artificiale să picteze ce vrei tu, și minunea se arată repede ochilor sub forma unei lucrări plastice fără autor uman. Sînt și site-uri care compun muzică, și, adesea, nu una mai proastă decît multe șlagăre scrise de om. Eu m-am oprit la un ChatBot (adică un fel de robot cu care poți sta de vorbă) care răspunde și la comenzi literare. Am mai conversat pe diverse site-uri care îți oferă soluții la probleme practice: pui întrebarea, îți vine un răspuns, mai pui o întrebare, îți mai vine un răspuns… Pînă la urmă, te lămurești cît de cît.
Am vorbit cu o astfel de „ființă“ pe un site al Poștei franceze, care însă nu a putut să mă ajute, mă tot plimba în cerc. M-am înfuriat și i-am scris: vreau să vorbesc cu un OM. Pînă la urmă, am ajuns la un contact uman, pentru că am dat peste un robot de treabă. Se spune că unul din domeniile de viitor ale ChatBoților (așa o fi la plural?) ar fi medicina de la distanță, diagnosticarea pornind de la un set de întrebări bine calibrate adresate clientului.
Așadar, îmi fac cont pe și încep timid: Știi românește? Răspunsul e încurajator: Da, am fost instruit să vorbesc românește. L-am întrebat dacă știe horoscopul de mîine și mi-a spus că nu a fost programat pentru așa ceva. Mai mult, m-a avertizat că astrologia nu e o știință. Totul pe un ton politicos, ca să nu mă jignească, în caz că eu aș crede că astrologia e o știință exactă. L-am întrebat dacă știe să scrie poezii. Mi-a spus că încearcă. M-am gândit să-l pun la încercare cu o temă la care mă pricepeam. E vorba de poeziile despre Ceaușescu, pentru că tot e luna ianuarie, cînd, înainte de ’89, se înroșeau ziarele de texte despre el și de poza lui. Eminescu, născut și el în ianuarie, abia prindea loc în vreun colț de pagină.
IA s-a născut, în forma asta, după 1989, așa că nu cred că are prejudecăți despre poeziile omagiale. Și încă nu a fost instruită să facă recurs la nostalgia artificială.
Atac frontal, fără să-i spun numele Ceaușescu, să nu-l sperii:
– Poți scrie o poezie despre Eroul de la Scornicești?
Răspunsul, cu o doză de modestie, vine imediat:
– Da, pot încerca să scriu o poezie despre Eroul de la Scornicești.
Și-i dă drumul repede, ca și cum i-ar dicta cineva:
În inima țării noastre,
Se află un erou care a luptat cu curaj
Cu o inimă mare și o voință puternică
El a înfruntat răul și a câștigat.
Eroul de la Scornicești, un om simplu
Cu speranțe și vise ca oricare dintre noi
Dar care a fost dintre cei puternici
Și a luptat pentru țara sa.
El a luptat cu curaj și determinare
Cu o inimă mare și o voință puternică
Împotriva răului care a încercat să distrugă
Și a câștigat pentru țara sa.
Eroul de la Scornicești, un simbol al curajului
Și al voinței de a lupta pentru ceea ce este drept
El ne amintește că putem face diferența
Dacă avem curajul să înfruntăm răul.
Nu e cea mai proastă și nici cea mai indecentă poezie despre Ceaușescu, trebuie să recunoaștem.
Trecînd de exercițiul jucăuș la care am supus IA, cred că pe noi, cei care scriem, ne așteaptă vremuri grele și o concurență implacabilă. Păcat că Inteligența Artificială s-a apucat de programat scriitori. Ne-am fi simțit mult mai bine dacă ar fi adus pe lume mai mulți cititori. Fie ei și artificiali.