De curând, Centrul Național al Dansului București a prezentat un spectacol, BLOT, realizat de un tandem creativ româno-canadian, concepția și coregrafia aparținând Simonei Diaconescu și Vanessei Goodman. Proiectul a fost inițiat în 2020 și reluat acum într-o distribuție românească, avându-le ca interprete pe Simona Dabija și Luiza Dimulescu. Titlul BLOT, este acronimul de la Body Line of Thought și, într-adevăr, tematica lui pleacă de la o cercetare microscopică transpusă în mișcare scenică, Întruparea gândului, traducerea românească a titlului, trecând de la microscop pe scenă. Simona Diaconescu și Vanessa Goodman au lucrat la acest proiect în rezidență la Cultivamos Cultura în Sao Luis în Portugalia, sub mentoratul artistei Marta de Menezes, în cadrul unui proiect european Biofriction, cofinanțat de programul Europa Creativă al Uniunii Europene.
În interpretarea celor două coregrafe care l-au conceput, spectacolul a fost prezentat la Plastic Orchid Factory, în Canada, la a Treisprezecea Bienală de Dans din Vancouver și la Galeria Ectopia din Lisabona, în Portugalia, pentru ca acum spectacolul să fie prezentat la București, într-o interpretare exclusiv românească. Analizând la microscop propriile culturi de bacterii care viețuiesc pe corpul lor și a căror imagine se vedea pe un mic ecran de pe scenă și luându-și ca partener muzica imersivă a ucraineanului Monocube, precum și în ambientul instalației cu peste o tonă de sare, concepută de artistul vizual Ciprian Ciuclea, Simona Dabija și Luiza Dimulescu au dansat nud cu mișcări bine caracterizate de cineva drept robotice, liniare, în consonanță cu mișcările minusculelor ființe de pe micul ecran. Nimic unduios și nicio nuanță cât de mică de senzualitate în mișcările celor două interprete, ci construcții geometrizate, care aspirau să evoce acea lume măruntă dar foarte importantă care coviețuește cu noi și pe noi. O lume în care linia de demarcație dintre ceea ce este benefic și ce este toxic sau de-a dreptul agresiv pentru corpul cu care coviețuiesc este extrem de fină, de subțire. Dincolo de această tematică cu totul aparte, ochiul spectatorului putea urmări cu plăcere plastica scenică construită de corpurile în mișcare, în ambientul dunei de sare, sarea fiind un agent de curățire, dar și o componentă a corpului nostru, care nu poate supraviețui fără sodiu, un element pretutindeni prezent – în ocean, în sol, în corpul uman.
De la frumoasele povești clasice, romantice, neoclasice sau ale zbuciumului expresionist și până la aceste experimente contemporane, distanța nu se mai poate măsura în ani și nici chiar în secole, ci în ani lumină.