După recent încheiata ediție a integralei Shakespeare, Editura Tracus Arte a lansat în 2022 seria de teatru renascentist englez „Contemporanii lui Shakespeare“, care va cuprinde integrala Christopher Marlowe, o selecție de cinci comedii de Ben Jonson, precum și numeroase piese ale altor autori elisabetani și iacobiți (Thomas Kyd, Robert Greene, George Peele, Thomas Dekker, Thomas Heywood, Thomas Middleton, John Marston, John Fletcher și Francis Beaumont, John Webster, John Ford, Richard Brome etc.). Unii dintre aceștia se regăsesc, în calitate de coautori, și în canonul shakespearian; alții i-au oferit Marelui Will modele de urmat, subiecte de rescris sau de dramatizat. În curând va fi lansat Volumul I al Comediilor lui Ben Jonson, cuprinzând un studiu introductiv semnat de Emil Sîrbulescu și piesele Volpone (traducere și note de George Volceanov, prefață de Pia Brînzeu) și, în premieră în limba română, Alchimistul (traducere și note Lucia Verona, prefață de Pia Brînzeu). Seria este coordonată și îngrijită de George Volceanov și Nicoleta Cinpoeș, profesor la Universitatea din Worcester.
Acțiunea Alchimistului se desfășoară la Londra, în epoca lui Shakespeare și Jonson, la scurt timp după stingerea unei epidemii de ciumă. Profitând de absența stăpânului său retras la țară, la aer curat, majordomul Jeremy se reinventează drept personajul interlop Moacă și, în cârdășie cu alți doi escroci, „alchimistul“ Subtilu și Pușa Comună cea bună la toate, se apucă să-i jumulească pe toți credulii dornici să se îmbogățească cu ajutorul „pietrei filosofale“. Iată mai jos un fragment selectat din Actul IV.
(Prezentare și traducere de Lucia Verona.)
MOACĂ: Dom’le, să-ți spun ce mi-a zis despre Nab.
Ciudată chestie! (Către Spițeru) Apropo, măi, Nab,
Să nu mănânci brânză deloc, măi, Nab,
Crește melancolia și-uneori
Melancolia naște viermi… – Oricum,
Mi-a spus că Nab n-a fost la cârciumă
Decât o dată-n viața lui.
SPIȚERU: Așa-i.
Numai o dată.
MOACĂ:Și atunci i-a fost
Atât de rău…
SPIȚERU: Dar chiar ți-a spus și asta?
MOACĂ: Altfel, zi, cum aflam?
SPIȚERU: Așa e.
Am fost la trageri și-am avut la cină
O halcă de berbec ce mi-a căzut
Greu la stomac.
MOACĂ: Nu ținea nici la vin,
Plus scârțâitul lăutarilor
Și grija pentru prăvălia lui,
Căci nu-ndrăznea să țină servitori…
SPIȚERU: Ah, ce migrenă am avut…
MOACĂ: N-a fost chip
Să fie dus acasă. Doctorul
Mi-a spus. Și, -atunci, o babă cumsecade…
SPIȚERU: Da, știu, pe legea mea, stă-n Seacoal Lane
M-a lecuit cu bere fiartă și
Cu paracherniță (1); nu m-a costat
Decât doi bani. Am mai avut o boală,
Mai gravă.
MOACĂ: Da, de necaz c-a fost taxat
Cu opșpe penny pentru-apeduct.
SPIȚERU: Așa-i,
Era chiar să mă coste viața.
MOACĂ: Parcă
Și părul ți-a căzut.
SPIȚERU: Da, domnule,
Aveau pică pe mine.
MOACĂ:Da, așa
A zis și Doctorul.
KASTRIL: Auzi, te rog,
Măi, tutungiule, du-te și-adu-o
Pe soră-mea. Eu trebuie să-l prind
Pe-acest savant, la fel și ea.
MOACĂ: Acum
E ocupat, dar dacă ai de-adus
O soră, zic să o convingi chiar tu
Să vină; până-atunci, el va fi liber.
KASTRIL: Mă duc.
(Iese.)
MOACĂ:Spițerule, a ta va fi;
Adu damascul.
(Iese Spițeru.)
(Aparte) Ne-o vom disputa
Subtilu și cu mine Hai, hai, domnu’
Fercheș, vezi bine cum alung clienții
Ca să ai spor mata. Ai săvârșit
Tot ritualul așa cum ți-am spus?
FERCHEȘ: Da, cu oțet și-o cămașă curată.
MOACĂ: Bravo, cămașa-aceasta-ți va aduce
Mai mult succes decât ai crede. Vezi,
Mătușa arde să te vadă-n ochi,
Chiar dacă n-o s-o-arate. Ai adus
Ceva servanților Alteței Sale?
FERCHEȘ: Zece duzini de șilingi Edward.
MOACĂ: Bine.
FERCHEȘ: Și zece șilingi din vremea lui Harry (2).
MOACĂ: E foarte bine.
FERCHEȘ: Și trei șilingi Iacob.
Și o Elisabetă. În total,
Sunt douăzeci de galbeni.
MOACĂ: Cam puțin.
Încă un galben ar fi bun în mărunțiș,
Ca al Mariei.
FERCHEȘ: Am și niscai bani,
Filipi și Marii (3).
MOACĂ: Ăștia-s cei mai buni.
Unde-s? Hei, șase, vine Doctorul.
SCENA 5
(Intră Subtilu, deghizat în preot al zânelor.)
SUBTILU (cu vocea schimbată): A și venit nepotu-Alteței Sale?
MOACĂ: Da, a venit.
SUBTILU: Și ține postul?
MOACĂ: Da.
SUBTILU: Și-a dres și vocea?
MOACĂ: De trei ori. – Răspunde.
FERCHEȘ: Da, de trei ori.
SUBTILU: Și tot de-atâtea ori
Ai făcut „Bâzzz“?
MOACĂ: Spune, -ai făcut?
FERCHEȘ: Da.
SUBTILU: Atunci, nepotului, sperând că el
Și-a oțetit simțurile cu zel,
Cum i s-a spus, Crăiasa Zânelor
Azi îi trimite-o robă de mătase,
O mantie a Norocului, și-i cere
S-o-mbrace-ndată cu plăcere. Și,
Deși e mantia aproape, mai aproape-i
Cămașa de noroc, deci a zis „Vai“
Și i-a trimis din ea cu drag un petec
Rupt când era el era mic, în loc de scutec
Și-l roagă-acum să-l poarte ca fular
(Cu drag, la fel cum ea l-a rupt în dar)
Legat pe ochi, să-i poarte de noroc.
(Cei doi îl leagă la ochi pe Fercheș cu o cârpă.)
Convins că ea-l va-mbogăți frumos,
Să-arunce tot ce-are lumesc la el,
Ea are-ncredere în nepoțel.
MOACĂ: Alteța Sa n-are a se-ndoi,
Căci, din păcate, el n-are nimic,
Decât ce dă de bunăvoie singur
La cererea Alteței Sale. – Hai,
Aruncă punga cum ți-a spus și ea. –
Da, și batistele, tot, orișice
I-ar cere ea, se va supune-orbește.
(Fercheș își golește buzunarele.)
Dacă-ai vreun inel, aruncă-l. Sau o
Brățară cu sigiliu de argint.
Alteța Sa trimite zânele,
Să te mai caute, mai bine, deci,
E să-ai de-a face cu ea personal,
Căci dacă ele ar găsi c-ascunzi
Ceva, ești terminat.
FERCHEȘ: Pe bune, asta
E tot.
MOACĂ: Tot ce?
FERCHEȘ:Toți banii mei, pe bune.
MOACĂ: Nimic ce-i trecător să n-ai la tine.
(Către Subtilu) Muzică, spune-i Pușei. –
(Pușa intră cu o țiteră.)
Iată elfii,
Te vor ciupi de minți. Te-am prevenit. (Îl ciupesc.)
FERCHEȘ: Mai am un galben, e într-o hârtie.
MOACĂ: Ti, ti, ei spun că știau.
SUBTILU:Ti, ti, încă
Mai are, ti, ti…
MOACĂ:Ti, ti-ti-ti, ti
În cel’lalt buzunar.
SUBTILU: Ti, ti, ti, ti.
Trebuie să-l ciupească, altfel, cică
Nu va mărturisi. Ti, ti, ti, ti.
FERCHEȘ: Au! Au!
MOACĂ: Hai, încetați, căci e nepotul
Alteței Sale. Ti, ti. Ce vă pasă?
Pe legea mea, o să vă pese. Domnu’,
Joacă cinstit, fă-le de râs pe zâne.
Arată că ești inocent.
FERCHEȘ: Mă jur
Pe sfânta mea lumină, n-am nimic.
SUBTILU: Ti, ti, ti, ti. Cică-i echivoc. Ti, ti.
Legat la ochi, se jură pe lumină.
FERCHEȘ: Pe-această sfântă beznă, n-am nimic,
Decât o jumătate de coroană
De aur, dar de la iubita mea.
Și-o inimă de plumb ce-o port
De când m-a părăsit.
(Pușa privește pe fereastră.)
MOACĂ: Știam eu că-i ceva. Cum poți să riști
Să-ți superi cu așa un fleac mătușa?
Mai bine aruncai douăzeci de
Semi-coroane. Inimade plumb
O poți păstra. Ce-i?
SUBTILU: Care-i treaba, Pușa?
PUȘA: Sir Mammon, cavalerul a sosit.
MOACĂ: O, Doamne, am uitat tustrei de el.
Unde-i?
PUȘA: E chiar aici, la ușa noastră.
SUBTILU (către Moacă): Tu nu ești gata, nu? Pușa, costumul.
(Iese Pușa.)
Nu trebuie gonit.
MOACĂ: În nici un caz.
Dar ce ne facem cu rățoiul ăsta,
Că-i în frigare?
SUBTILU: Îl lăsăm un timp
Deoparte și improvizăm.
(Intră Pușa cu costumul lui Moacă.)
Ti, ti,
Alteța Sa dorește să-mi vorbească?
Sosesc. – Ajută-mă, Pușa.
MOACĂ (răspunzând unei bătăi în ușă, vorbește prin gaura cheii):
Cine-i acolo? Domnul Epicur?
Maestrul vine-ncoace. Te-aș ruga
Să faci trei-patru ture, până când
E-ntors cu spatele. Atunci vorbim.
Mai repede, Pușa.
SUBTILU: Alteța Sa-ți
Transmite complimente, domnu’ Fercheș.
FERCHEȘ: Aș vrea s-o văd pe-Alteța Sa.
SUBTILU: Acum
Cinează-n pat și ți-a trimis, chiar din
Platoul ei, un șoricel prăjit
Și o felie dintr-o turtă dulce,
Ca să te-nveselești, stomacul să-ți
Înșeli și postul să nu-ți facă rău.
Dar dacă poți să-l ții pân’ vă vedeți,
Ar fi mai bine, zice ea.
MOACĂ: Domnule,
El mai rezistă două ore, sigur,
De dragu-Alteței Sale. N-o să pierdem
Tot ce-am făcut.
SUBTILU: Dar până-atunci, cu nimeni
Să nu vorbească, nici să nu se vadă.
MOACĂ: Pentru-asta îi vom pune un căluș
În gură.
SUBTILU:Din ce?
MOACĂ: Păi, din turtă dulce.
Măsoară-l, să încapă. Dacă până
Acum i-a fost pe plac Alteței Sale,
Să n-o zbârcească azi, mai e un pic.
Hai cască gura, domnule, să te
Măsoare.
(Îi îndeasă turtă dulce în gură.)
SUBTILU: Unde să-l depozităm
Acum?
PUȘA: La budă.
SUBTILU: Haide, domnule,
Să mergem. Îți arăt apartamentul
Privat al zeiței Fortuna.
MOACĂ: Dar
E parfumat? Baia e gata?
SUBTILU: Da.
Doar fumigația-i un pic cam tare.
(Ies Subtilu, Pușa, Fercheș.)
MOACĂ: Don Epicur, acuși sunt al matale.
(Intră Sir Epicur Mammon)
MOACĂ: Ah, domnule, ai apărut la fix…
MAMMON: Unde-i maestrul?
MOACĂ: Tocmai pregătește
Proiecția. Iar sculele matale
Vor fi-n curând transmutate.
MAMMON:În aur?
MOACĂ: În aur și argint.
MAMMON: Nu vreau argint.
MOACĂ: Ba da, un pic, de dat la cerșetori.
MAMMON: Dar doamna unde e?
MOACĂ: Aici, aproape.
I-am spus de dumneata lucruri frumoase,
Despre larghețea și spiritu-ți nobil…
MAMMON:Da?
MOACĂ: Mai c-a făcut o criză, -abia așteaptă
Să te-ntâlnească. Însă, domnule,
Nu-aduce vorba de teologie,
De teamă să nu se înfurie.
MAMMON: A, asta garantez.
MOACĂ: Nu ar reține-o
Șase bărbați. Iar dacă-aude sau
Te vede moșul…
MAMMON: Nicio teamă de-asta.
MOACĂ: Până și casa ar înnebuni.
Doar știi că-i scrupulos și violent
Față de cel mai mărunțel păcat.
Așa cum ți-am mai explicat eu, doamna
Suportă să-i vorbești de fizică,
De poezie, de politică
Și chiar măscări, fără vreo tresărire:
Doar să n-o contrazici.
MAMMON:Știu, dragă Buhă.
MOACĂ: Și nu uita să-i lauzi casa și
Noblețea.
MAMMON: Lasă-mă, Plămâne, nici-
Un anticar sau heraldist n-ar face-o
Mai bine. Hai!
MOACĂ(aparte):Ne vom distra pe cinste,
S-o văd pe Pușa cum va trece drept
O mare doamnă.
(Iese.)
MAMMON: Acum, Epicur,
Sus capul, spune-i doar vorbe de aur,
Să plouă aurul pe ea mai mult
Ca ploaia ce-a udat-o pe Danae
Prin Zeus, să pară zeul sărăntoc
Pe lângă Mammon. Piatra o va face.
Ea va simți miros de aur, gust
De aur, va dormi în aur; da,
Vom crește aur. Eu voi fi puternic,
Forțos când voi vorbi cu ea. Dar iat-o.
(Intră Pușa și Moacă.)
MOACĂ (aparte, către Pușa): La treabă, Pușa, suge-l. – Doamnă, iată-l,
Un nobil cavaler de care eu
V-am povestit ceva domniei voastre…
MAMMON: Doamnă, aș vrea, cu voia voastră,
Să vă sărut veșmântul.
PUȘA: Nu ar fi
Politicos s-accept. Mai bine, buzele,
Stimate domn.
MAMMON: Sper că ’Nălțimea Sa,
Fratele vostru, lordul, doamnă, -i bine.
PUȘA: Fratele meu e bine, domnule,
Deși eu nu sunt doamnă.
MOACĂ (aparte): Bine zis,
Puicuța mea.
MAMMON: Preanobila mea doamnă…
MOACĂ (aparte): O, dar ajungem la idolatrie!
MAMMON: E privilegiul dumneavoastră.
PUȘA:Ba
E mai degrabă curtoazia dumitale.
MAMMON: Chiar dacă nu știam ce calități
Aveți, tot ce răspundeți demonstrează
Și educația, și rangul vostru.
PUȘA: Cu rangul nu mă laud, domnule,
Sunt fiica unui biet baron sărac.
MAMMON: Sărac! Dar el v-a zămislit? Nu e
Rușine. Dacă tatăl vostru-ar fi
Dormit tot restul vieții după act,
Ar fi făcut destul să-nnobileze
Propria-i ființă, dar și-urmașii lui
Și posteritatea.
PUȘA: Stimate domn,
Deși se poate zice că n-avem
Aurării, podoabe, garderobă
De gală, noi ne străduim să ne
Păstrăm sămânța și materia.
MAMMON: Da, văd, străvechiul ingredient,
Virtutea, n-a pierdut nimic în lipsa
Drogului banilor. Observ, în ochii
Domniei voastre-o stranie noblețe,
Și-n buză (4), și-n bărbie! Mi se pare
Că semănați c-un prinț al Austriei.
MOACĂ (aparte): Ai nimerit-o! Tatăl ei era
Un vânzător de fructe irlandez.
MAMMON: Un nas precum la casa de Valois
Și fruntea mândră a familiei
Medici din Florența.
PUȘA: Adevărat,
Mi s-a mai spus că semăn cu-acești prinți.
MOACĂ (aparte): Pot să mă jur c-am auzit și eu.
MAMMON: Nu înțeleg! Nu e niciunu-anume.
Dar ați luat ce-i mai bun de la toți.
MOACĂ (aparte): Mă duc să râd.
(Iese.)
MAMMON: E un aer, ceva,
Scânteie divină, e dincolo
De frumusețea pământeană!
PUȘA: Vai,
Faceți pe curtezanul.
MAMMON: Bună doamnă,
Vă rog, îngăduiți…
PUȘA: Nu pot s-accept
Să mă luați în râs.
MAMMON: Să ard în flacăra
Atât de dulce: nici pasărea Phoenix
N-a cunoscut o mai nobilă moarte.
PUȘA: A, nu, prea multă curtoazie strică
Tot ce-ai clădit. Acest discurs artistic
Mă face să îți pun la îndoială
Buna-credință…
MAMMON: Pe cinstea mea…
PUȘA: Nu,
Căci ai, când juri, același aer.
MAMMON: Dar
Nicicând Natura vreunei muritoare
N-a dat un chip mai plin de armonie,
Cu toate celelalte-a fost o mașteră.
Vă rog, frumoasă doamnă, să-mi permiteți
O întrebare în privat…
PUȘA: Privat?
Păstrați, distanța, domnule, vă rog.
MAMMON: Dar nu-n sens rău, ci doar să-ntreb,
Cum, vă petreceți, grațioasă doamnă,
Timpul? Vă văd că stați aici, în casa
Acestui om aparte, -un excelent
Artist: cu ce vă ocupați aici?
PUȘA: Da, domnule. Eu studiez aici
Și matematica și distilarea.
MAMMON: Vă cer iertare, e-un maestru
Divin! Poate extrage suflet din
Orice, prin arta lui; și să invoce,
Într-un cuptor modest, virtuțile,
Miracolele soarelui: dă lecții
Naturii-anoste, să-și descopere
Propria-i forță. Un om prețuit
De împărat, mai mult și decât Kelly (5),
Și i-a trimis medalii, lanțuri (6) pentru
A-l invita.
PUȘA: Cât despre medicină…
MAMMON: E mai presus
Ca Esculap (7), cel care a atras
Invidia lui Jupiter. Știu bine.
Și chiar mai mult.
PUȘA: Ah, mă subjugă toată,
Aceste studii contemplative.
MAMMON: Ce nobilă-nclinație! Dar forma
Aceasta nu-i sortită unui scop
Atât de-obscur! Dacă erați urâtă
Sau strâmbă, otova, atunci v-ar fi
Priit la mănăstire. Dar un chip
Care-ar da strălucire-unui regat,
Să stea în sihăstrie! E greșit
Chiar și la mănăstire. Nu se poate.
Mă mir că lordul, ca frate, vă lasă!
De-aș fi în locu-i, ați fi cheltuit
Deja jumate din domeniul meu.
Priviți, n-arată diamantul ăsta
Mai bine-n deget ca în carieră?
PUȘA: Ba da.
MAMMON: Sunteți la fel ca el! Ați fost
Creată, doamnă, să fiți în lumină!
Luați-l, trebuie să-l purtați, ca gaj
A ceea ce spun, ca o legătură
De-ncredere.
PUȘA:Cu lanț atât de dur?
MAMMON:Cel mai puternic. Vă spun și-un secret.
L-aveți aici pe cel mai fericit
Bărbat din Europa.
PUȘA: Credeți, domnule?
MAMMON: Da, asta cred, invidiat de prinți,
Temut de state.
PUȘA: Sigur, domnule?
MAMMON: Da, da, iar tu vei dovedi aceasta,
Fiică a onoarei. Mi-au căzut
Privirile pe nurii tăi și-această
Minunăție o voi proslăvi,
Să fie un model și mai presus
De orice modă.
PUȘA: Nu mă păcălești?
MAMMON: Nu, nu, alungă bănuiala asta.
Eu sunt domnul pietrei filosofale,
Iar tu ești doamna mea.
PUȘA: Cum? Chiar o ai?
MAMMON: Eu sunt maestru-acestui magisteriu.
Chiar azi, bietul bătrân, aici în casă,
Ne-a făurit-o. El, acum, e la
Proiecție. Hai, pune-ți o dorință,
Și spune-o. Îți va cădea în poală
Nu ploaie – cataracte, inundații,
Potop de aur, cât pentru o țară.
PUȘA: Domnule, văd că-ți place să te joci
Cu-ambiția sexului nostru.
MAMMON: Da, mi-ar plăcea să știe gloria
Sexului ei, că nu-i e locu-aici,
Climatul nu-i priește, viața-i e
Obscură, doar cu studiul chimiei
Și chirurgiei, ca să îngrijească
Nevasta unui șef de post din Essex;
Dar ieși în față, gustă aerul
Palatelor, mănâncă, bea din tot
Ce-a fost creat empiric, ca tinctură
De perle, de coral, aur și ambră;
Să fii văzută la petreceri și
Parade; să se întrebe lumea cine-i
Minunea asta? Ochii aprinde-le
Ca prin lentile, la Curte, fă-i scrum;
Când giuvaierele a douăzeci
De țări le vei purta; vei străluci
Mai tare decât stelele pe cer;
Când, auzind numele tău, pălesc
Reginele: când vor vedea cum ne
Iubim, va fi uitată până și
Povestea Poppaeei lui Nero!
Așa dorim și-așa va fi.
PUȘA: Aș fi
Cu totul de acord, dar cum putem
Să realizăm asta-ntr-o monarhie?
Curând afla-va prințul și te prinde
Cu piatră cu tot: fiind o comoară
Prea mare pentru un particular.
MAMMON: Doar dacă află.
PUȘA:Tu însuți te lauzi.
MAMMON: Numai în fața ta, viața mea.
PUȘA: Ah, domnul meu, ai grijă! Poți s-ajungi
Tot restul vieții într-o pușcărie,
Dacă vorbești de asta.
MAMMON: Da, e-un risc!
De-aceea ne vom duce, fata mea,
Și vom trăi-ntr-o țară liberă;
Acolo vom mânca ou de fazan,
Chefal în sos de vin, scoici fierte în
Cochilii de argint, creveții noștri
Vor înota în unt din lapte de
Delfin, cu un caimac de parcă-ar fi
Opal: cu-aceste feluri rafinate,
Noi ne vom pregăti pentru plăceri,
Iar când vom obosi, ne regăsim
Forța și tinerețea-n elixir,
Și tot așa, perpetuă bucurie
A vieții și plăcerii. Vei avea
O garderobă mai bogată ca
Natura. Tu, mândră cum ești, te vei
Schimba chiar mai adesea decât ea:
Sau Arta, slujitoarea-i înțeleaptă
Și-aproape-egala-i.
(Intră Moacă.)
MOACĂ: Vorbiți prea tare, domnu’,
Se-aude totul în laborator.
Un loc mai potrivit ar fi grădina,
Sau camera de la etaj, cea mare.
Cum vi se pare?
MAMMON: Grozav, Plămâne. Ține-aici. (Îi dă bani.)
MOACĂ:Dar știi ceva?
Ai grijă, nicio vorbă despre rabini.
MAMMON: Nici nu ne dă prin cap așa ceva.
MOACĂ: Atunci, e bine, domnule. l
_________________________
1 Parietaria officinalis, plantă medicinală.
2 Monedă datând din epoca lui Henric al VII-lea sau Henric al VIII-lea.
3 Este vorba de monede de aur din timpul domniei Mariei Tudor, căsătorită, pe hârtie, cu Filip al II-lea al Spaniei.
4 Buza inferioară răsfrântă era caracteristică familiei Habsburg.
5 Edward Kelley (1555–1595), astrologul favorit al lui Rudolf al II-lea, pretindea că a obținut piatra filosofală.
6 Kelley a fost întemnițat de împărat pentru că n-a reușit să producă piatra filosofală.
7 Esculap sau Asclepios, fiul lui Apollo și zeu al medicinei, avea harul de a-i readuce pe morți la viață. A murit trăsnit de Zeus (Jupiter), care nu voia ca oamenii să fie nemuritori.