Conferințele științifice reprezintă, de cele mai multe ori (dincolo de tărâmul unor dezbateri între specialiști), punctul de plecare pentru conturarea unor volume ce reunesc contribuțiile extinse ale participanților. Este și cazul volumului de față, coordonat de Mioara Anton, Bogdan Iacob și Cristian Vasile, care reunește studiile rezultate în urma conferinței cu același titlu organizată online, în luna noiembrie a anului trecut, de Institutul de Istorie ,,Nicolae Iorga“ al Academiei Române. Atât conferința în sine, cât și volumul la care ne referim, au fost posibile grație unui proiect de cercetare intitulat sugestiv ,,Dileme identitare în România socialistă. Tânăra generație între standardele ideologice și tentația Occidentului în anii 70“. Importanța volumului derivă din faptul că, în ciuda pletorei de lucrări și cercetări dedicate perioadei regimului comunist în istoriografia românească din ultimele trei decenii, acestea s-au concentrat mai cu seamă asupra dimensiunii represive a regimului, asupra luptei pentru putere și a demersurilor de distanțare față de puterea sovietică. Cu alte cuvinte, temele de cercetare privind societatea ca obiect al guvernării au fost mai puțin avute în vedere, cu atât mai puțin abordate într-o manieră multi sau interdisciplinară, care să se sprijine pe dimensiuni ale cercetării specifice nu numai istoriei, ci și sociologiei, antropologiei sau politologiei.
Studiile incluse în volum acoperă arii diverse, pornind de la evoluția învățământului superior românesc, între anii 1965-1982 (Valentin Maier) și continuând cu socializarea politică în România anilor 1970 și 1980 (Manuela Marin), precum și cu raportarea regimului la sexualitate, având drept reper manualele de educație sexuală (Luciana M. Jinga).
Beatrice Scutaru abordează în studiul său chestiunea găzduirii și îngrijirii pe teritoriul României a copiilor greci, în contextul războiului civil din Grecia. Nu este prima astfel de cercetare în arealul istoriografic românesc și surprinde faptul că autoarea a omis lucrările deja publicate (unele inclusiv în limba engleză), care analizează in extenso tema, precum volumul elaborat de Apostolos Patelakis – Războiul civil din Grecia 1946-1949 și emigranții politici greci în România, apărut încă din 2017 (autorul este născut, de altfel, într-o familie de emigranți politic greci, refugiați în România ca urmare a războiului civil din Grecia).
Mioara Anton oferă, în studiul său, o analiză a modalităților prin care regimul comunist a supravegheat, controlat și limitat pătrunderea producțiilor culturale (și implicit influențelor) occidentale, cu scopul de a combate ,,poluarea morală“ a tineretului din România, recurgând atât la măsuri represive (sancționarea sau arestarea celor care organizau rețelele de distribuție), cât și la restricționarea masivă sau împiedicarea accesului la literatură, filme sau muzică occidentală.
Studiul elaborat de Cristian Vasile (Propaganda oficială comunistă și producția editorială pentru tineret sub regimul Ceaușescu 1965-1989) examinează profilul și producția editorială a Editurii Albatros, precum și activitatea directorului său, scriitorul Mircea Sântimbreanu, cel care s-a aflat la conducerea editurii aproape două decenii (1969-1985). Evoluțiile din cadrul Editurii Albatros pot servi ca studiu de caz în analiza impactului ofensivei ideologice a regimului comunist (Tezele din iulie 1971, dar și Tezele de la Mangalia 1983) asupra producției de carte în general și asupra abordărilor privind tineretul – Editura Albatros era specializată în literatură pentru tineret și însuși directorul său s-a consacrat ca scriitor de literatură pentru copii și adolescenți. Întemeiat atât pe jurnalul scriitorului, cât și pe documente de arhivă și variate alte surse istorice, studiul reconstituie climatul editorial din epocă. Informațiile sunt importante, întrucât Mircea Sântimbreanu (care a fost și director în cadrul Ministerului Culturii, iar din 1972 a fost ales în Consiliul de conducere al Uniunii Scriitorilor) evocă în însemnările sale întâlnirile de la nivelul Uniunii Scriitorilor, de la Comitetul Culturii și Educației Socialiste sau de la Ministerul Culturii, precum și reuniunile unde erau discutate manuscrisele problematice, cele mai multe aparținând unor scriitori tineri sau debutanți.
Fundamentat pe o solidă documentare arhivistică (mai cu seamă fondul CC al PCR de la Arhivele Naționale Istorice Centrale, dar și fondul documentar din cadrul Arhvei CNSAS), volumul a încercat și în mare măsură a reușit să analizeze și să expună specificul cazului românesc în ansamblul regimurilor comuniste, în contextul perioadei Războiului Rece, explorând un segment insuficient abordat – experiențele tinerei generații și locul acesteia în strategiile regimului comunist.