Din revistele literare

Interesant – numărul 5 al revistei APOSTROF. Dosarul îi este dedicat lui Ștefan Aug. Doinaș, la centenarul nașterii sale, și conține scrisori ale acestuia către Radu Stanca. Iată un pasaj dintr-o epistolă expediată la 16 februarie 1947: „Regret că scrisoarea asta nu e senină, cum ai dorit-o, poate va fi următoarea. Voi îndulci sfârșitul epistolei mele, anunțându-te că sunt foarte îndrăgostit; (n-aș vrea ca acest „dulciu“ să-ți provoace un zâmbet… amar!). Împreună cu Cotruș, deci, particip la structura a două cupluri care, uneori, se socotesc fericite. Deliu e undeva la Huedin și i-a cerut lui Sîrbu „Psihologia educației“. E semnificativ? Nego își scrie operele fundamentale: romanul și piesa. L-am văzut la Jacquier (am aflat acolo că Emil Isac e un f. mare poet maghiar și că Eminescu e un diletant pe lângă Lenau.) Sîrbu e… asistent. Cotruș, probabil, îți va scrie. Enescu e existențialist în seminarul lui D.D.. Regman și Todoran sunt singurii celularzi. Aștept vești de la tine. Al tău, Ștefan Aug. Doinaș / Cluj“. De semnalat și editorialul Martei Petreu, poemele lui Ion Pop, jurnalul de cărți avându-l autor pe Ion Bogdan Lefter, cronicile de carte semnate, între alții, de Iulian Boldea, Ștefan Bolea, Dan Gulea, Mihaela Mudure, Constantin Cubleșan, Mircea Moț și Cristian Vasile, ca și eseul intitulat Dirijabile de Rudolf Gräf

În EXPRES CULTURAL (nr. 5) îl citim, ca de obicei, pe Liviu Ioan Stoiciu, același neobosit apărător al cauzei scriitorilor români. De data aceasta el vorbește despre relația dintre politicienii noștri și domeniul culturii scrise: „Politicienii (de toate culorile, repet) sunt cei care, să mă refer la zilele noastre, să dau câteva exemple negative, au făcut praf Institutul Cultural Român, la zi, la București, dându-l pe mâna unor neaveniți (nu numai la centru, ci și în toate reprezentanțele sale din străinătate; au ajuns să le conducă politicieni „reșapați“ sau copii ai lor fără haz, care n-au nici o legătură cu cultura, nici cu performanța economică). Alți politicieni de rea-credință au sabotat nedemn acum, în 2022, Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu“ (cel mai credibil premiu râvnit de poeții noștri, prin străduința fondatorului și organizatorului lui, Gellu Dorian și a juriului Uniunii Scriitorilor; el devenise o mare instituție), la Botoșani, politicieni ce au anunțat că vor apela la alte… „competențe, inclusiv la jurizare“, decât cele consacrate, la acordarea premiilor; practic, desființându-l ca valoare profesională recunoscută. Alți politicieni au pus instituția revistei de patrimoniu Familia la Oradea (cea mai veche revistă de cultură în activitate) în subordinea unui birou al bibliotecii județene, cu demisii din funcții. Alți politicieni l-au alungat din funcție pe Adrian Alui Gheorghe (era director al Bibliotecii județene), care reușise să transforme Piatra Neamț într-un centru cultural de top, inclusiv prin manifestările literare pe care le organiza… Sigur, sunt politicieni și… politicieni. Sunt și excepții pozitive, politicieni care se respectă, numărați pe degete, conștienți că actul cultural (care dezvăluie „meandrele“ sufletului românesc și ne conservă identitatea) are în primul rând posteritate – mă refer la cei de la Alba Iulia, de la Iași sau de la Târgu Jiu (care patronează mari gale organizate de Uniunea Scriitorilor, cu ajutorul financiar al Ministerului Culturii, mai mult sau mai puțin simbolic). Dar și politicieni aflați în funcții de seamă trecătoare, care ajută (cu bani la limită, e drept) reviste de cultură să apară, în întreaga țară (sau patronează teatre, opere, filarmonici, prin obligații de serviciu moștenite). Datorită acestor politicieni «deschiși la minte» viața culturală de la noi nu devine insuportabilă.“ Alți autori de citit în revista ieșeană: Nicolae Panaite, Ștefan Mitroi, Mihaela Grădinaru, Gellu Dorian, Al. Cistelecan, Kocsis Francisko, Dan Bogdan Hanu, Christian W. Schenk și Constantin Pricop.

LITERE, revistă lunară de cultură a Societății Scriitorilor Târgovișteni, este un proiect editorial durabil, ajuns în al XXIII-lea an de existență. În numărul 5, editorialul semnat de Mihai Stan, redactorul șef al publicației, se intitulează Haret și epigonii și are ca subiect situația învățământului românesc: „Ca în întreaga societate românească se vorbește mai mult decât se face. Școala românească este într-o situație tragică, nemaiîntâlnită până acum. România educată rămânând un proiect neatins. Este nevoie de un alt Spiru Haret.“ Bine reprezentat este sectorul de critică literară prin texte semnate de Nicolae Oprea, Alex Ștefănescu, Iordan Datcu, Jean Dumitrașcu, Marin Iancu, Constantin Eretescu, Nicolae Georgescu, Ana Andreescu, Mihaela Albu și alții. Poeziile publicate sunt, de regulă, expresia unei sensibilități și expresivități de tip clasic-cuminte, iar uneori nu sunt decât niște compuneri naive, ca aceste versuri semnate de Corin Bianu: „Privindu-te, cu chipul luminat de soare,/ În părul tău bălai steluțe scânteiau,/ De mic, voiam cu drag în brațe să te iau;/ Cu forme-nmugurite tu erai mai mare…“.