Autor cunoscut, validat prin numeroase distincții pentru cărțile sale de poezie, proză și critică literară, Andrea H. Hedeș a lansat de curând un nou volum de eseuri, Cei care dansează (Editura NEUMA, 2022). Pe prima copertă ne întâmpină, sugestiv, doi cocori, simbol asiatic al temerității și al revenirii eterne. Cu cât ne afundăm în lectură, cu atât ni se accentuează impresia unui filon subteran oriental. Proiectat asupra contextului social și cultural, demersul meditativ pare a descrie, în același timp, geometria discretă a rosei centifolia asumate pe blazonul editorial NEUMA și transportă spre semnul caligrafic al bucuriei „cititului și scrisului“ (Nicolae Manolescu). Regăsim, pe itinerariul eseistic, onestitatea cronicărească a verdictului, produs al unei diagnoze metodice, serioase, dar și ispita parafrazei și plăcerea trimiterilor culturale de respirație largă.
Scriitoarea ardeleancă surprinde, în gâlceava contemporaneității, zgomotul crevaselor dintre marile plăci societale, deplasarea inexorabilă a lumii către alt model de om, cu un mindset cultural diferit. Schimbarea, citită în rama ciclicității, pare să fi ajuns constanta prezentului nostru hibridizat electronic, în care suntem nevoiți să ne re-poziționăm. Ca bun cunoscător al pieței de carte, Andrea H. Hedeș trage un semnal de alarmă descriind bătăliile pentru supraviețuire ale scriitorului într-un mediu ce se volatilizează rapid, sub presiunile noilor generații și ale virtualizării accelerate (biblioteci digitale free etc.).
Spre deosebire de autorul fabricat sau clonat prin inginerii de marketing, scriitorul român de vocație înoată tot mai greu prin „diluviul copleșitor“ al literaturii de consum și se conectează anevoie la un public „neformat, needucat, necultivat, rod al perioadei comuniste și postdecembriste“ (O privire senină), ori sechestrat în năvodul glossy al senzaționalismului media și al „mentalității de tip fast-food“ (Unde ne sunt cititorii).
Așa este. Nu avem, din păcate, ziduri prea înalte de apărare culturală. Din contră. Sistemul educativ funcționează cu mari deficiențe. Tehnologia și ideea „facilului și imediatului“ lucrează nestingherite asupra profilului celor foarte tineri. În contextul problemelor difuzării și a lipsei susținerii sociale, tarele vieții scriitoricești corodează unitatea comunității.
Cartea pune degetul pe rană, dar oferă și soluții. Modelului apusean, al corectitudinii politice, doamna Hedeș i-l preferă pe cel oriental, bazat pe respectarea școlii și a valorilor tari. Avem nevoie de un proiect de țară, de o selecție a dascălilor și fortificarea instituțiilor-etalon, de înmulțirea și sporirea calității revistelor în care tradiția ar putea colabora cu noutatea, fără păguboase rupturi cu trecutul. Am putea să dedicăm mai mult timp „slujirii aproapelui, a binelui, a frumosului“ (Saga. Cântec despre viață și oameni). Este datoria criticului literar să expliciteze noile paradigme, să faciliteze inserția scriitorului, de multe ori defazat, ori tentat să „se autodecupeze din întreaga țesătură a vieții“ (Și cărțile sunt sub vremi).
Pe lângă analiza adevărurilor contondente, surprinde în mod plăcut imaginea de ansamblu a culegerii, aceea de covor oriental. Un covor persan cu mai multe benzi pe margine (social, cultural, național, literar), care înconjură, pictată, o „grădină secretă“. Este, probabil, grădina visată a „cultivării spiritului“ și a talentului care, odată înmulțit, ar putea desface „harta frumuseții omului și a lumii, capabilă să înalțe și să îndemne la speranță“ (Măcar scriitor). Din mijlocul acestei grădini, cartea, ca o fântână miraculoasă, „scoate ființa din nimic, asigurând-o că există“, „curbează arcul timpului“ între momentul de față și trecut, astfel încât „dansul existenței lor se desfășoară într-un prezent continuu“ (Un alt fel de curs de miracole). Deși amară în premise, cartea răspândește un parfum tonic, natural: literatura română este de calitate, „putem fi mai mândri de noi, ca breaslă, și de cultura noastră“ (Floarea la butonieră). „Vom răzbate“, ne asigură autoarea în Urzeala vremurilor: „Cartea, Teatrul, Muzeul vor merge mai departe“.