O selecție din numeroasele convorbiri avute, de la Revoluția din 1989 încoace, de Andrei Marga cu interlocutori diverși apare, alcătuită de el însuși, sub titlul Viziune și acțiune. Interviuri. Ea sintetizează, cu inevitabile repetiții, multe dintre opiniile susținute și argumentate de autor în abundenta producție personală de carte, în emisiuni televizate – propriul show de televiziune a trecut de a patru sute cincizecea ediție săptămânală –, ca și în discuții mediatizate pe multiple canale, în conferințe, ceremonii de decernare de titluri academice sau de inaugurare de instituții etc. Expunerea lor, de astă dată, fără arborescențe, note de subsol, în forme sintetice și relativ accesibile, este binevenită, permițând înțelegerea mai adecvată a unor linii de activitate care puteau părea rupte unele de altele, divergente și chiar opuse.
Rezultă astfel, de pildă, că Andrei Marga a socotit vocația filosofică drept un imbold către acțiune, nu un pretext pentru a se închide în turnul de fildeș. Totodată, că activitatea sa în câmpul sistemului educațional românesc ori pe planul politicii externe (în ambele sfere a fost ministru, la un moment dat), nu a contrazis nicio clipă crezul său teoretic. Filosofia este, în viziunea sa, o „disciplină ce asigură înțelegerea realității din perspectiva potențialului pentru – aristotelic vorbind – «viața bun㻓 (p. 84-85). La fel stau lucrurile, în interpretarea sa, și în ce privește angajamentul său politic, ba în Partidul Național Țărănesc Creștin și Democrat, ba în Partidul Național Liberal, ba – fără o încadrare formală, de astă dată – în preajma Partidului Social-Democrat (singurul elogiu la adresa lui Liviu Dragnea făcut de un filosof român se găsește în volumul de față).
Un lucru este cert, în cazul acestui intelectual activ și efervescent pentru o durată reprezentativă a tranziției românești: în criticile deloc timide pe care ele articulează la adresa sistemului, a oamenilor politici, a intelectualilor, a mass media etc., nu se strecoară niciodată o cât de mică notă de autocritică. Mai mult decât atât: deși a beneficiat ca puțini alții de ocazii pentru a-și pune proiectele în aplicare – în calitate de decan, apoi de rector al uneia dintre cele mai prestigioase universități (vreme de nouăsprezece ani), ca membru al multor organisme profesionale naționale și internaționale și ca om de stat din prima linie, în două domenii diferite, cum am arătat deja, ba chiar și ca șef al principalei instituții de promovare culturală a României peste hotare –, totuși Andrei Marga se vădește mereu nemulțumit de… neșansa sa.
Vestea bună pe care o aduce prezentul volum este aceea că, după Lucian Blaga și Constantin Noica, al treilea sistem filosofic creat de un român va fi – sau poate este deja – cel al autorului cărții despre care vine vorba aici. Prin 2005 sau 2006, nu rezultă precis, întrucât lipsește datarea exactă a interviului din care extrag citatul de mai jos, Andrei Marga spunea: „Nu ascund că am urmat în ceea ce am făcut, destul de devreme, un program filosofic, iar a te angaja la o construcție sistematică în filosofie este și un pariu. Nu știu cât am câștigat din acest pariu, dar nu l-am pierdut. … Este vorba în ceea ce am scris de o viziune de natura «pragmatismului critic», ce poate fi echivalat cu un raționalism argumentativ“ (p. 82-83). De pe pozițiile astfel determinate, de-a lungul unei cariere prodigioase, profesorul de filosofie contemporană, de logică a argumentării și de filosofia unificării europene și-a urmărit cu tenacitate țelul. După cum mărturisea la un moment dat, „Resimt acum o obligație – aceea de a face din filosofie ceva notoriu și cu un impact perceptibil, rămânând conștient că filosofia la noi – poate și în alte țări – nu va putea concura nicicând audiența literaturii și artei“ (p. 83). Firește, câtă vreme va fi scrisă cu mai puțin talent decât în cazul unor – din nou – Blaga, Noica și, de ce nu, Cioran, filosofia printre români se va citi ca orice text arid: cu mai puțin entuziasm. Când, oricât de înaltă ar fi, meditația filosofică va fi exprimată cu talent literar și simț al limbii, ea va egala audiența celor mai populare texte beletristice. Aceasta o înțelesese prea bine și D.D. Roșca, unul dintre profesorii îndrăgiți de Andrei Marga.
Într-o discuție purtată, probabil, prin 2019 (din nou lipsește datarea exactă), Marga făcea însă un bilanț îmbucurător: „Tipăresc … un volum cu titlul Etica actuală. Aceasta va permite exprimarea construcției mele filosofice și pe planul eticii, după ce ea se regăsește în teoria științei, teoria societății, filosofia dreptului, filosofia politică, filosofia religiei, filosofia și politica educației, teoria artei și, desigur, în istoria filosofiei“. Faptul că, pe parcursul anilor, filosofarea sa a acoperit atâtea domenii, împletindu-se într-o perspectivă coerentă și într-o fericită complementaritate, în pofida impresiei de răsfirare amplă, pe care o lăsa, nu poate fi decât o veste demnă de interes pentru cultura noastră.