Heather Morris este autoarea cunos cutului roman Tatuatorul de la Auschwitz, tradus în peste 50 de limbi și publicat în peste 7 milioane de exemplare, pentru care a primit premii literare importante pe toate continentele. Heather Morris s-a născut în Noua Zeelandă și s-a mutat mai târziu în Australia. O serie de studii de specialitate au pus împreună lucrările ei cu cele ale lui Markus Zusak dar, în afara temei, romanele australianului nativ și ale australiencei de adopție nu au nimic în comun. Heather Morris, interesată de scenografie, l-a întâlnit întâmplător pe cel care a declanșat scrierea Tatuatorului de la Auschwitz, Lale Sokolov. Din această întâlnire s-a născut un ciclu romanesc, care mai conține Călătoria Cilkăi, dar și Trei surori. Personajele celor trei cărți migrează dintr-un roman în altul, își arată chipul din unghiuri diferite pe parcursul întregului ciclu. Cu atât mai dificil este de creat aceste punți de legătură cu cât personajele nu sunt rezultatul imaginației – ca în cazul Hoțului de cărți la Markus Zusak –, ci proiecția ficțională a unor oameni care au trăit pe viu ororile lagărului de exterminare din sud-vestul Poloniei. Cărțile lui Heather Morris, inclusiv Trei surori, sunt construite în baza memoriei afective a victimelor despre lupta lor pentru supraviețuire, care se constituie în armătura structurii romanești. Romanele se nasc unul din altul, ca ramificație. Tatuatorul de la Auschwitz a reprezentat motorul scrierii poveștii celor trei surori care au reușit să supraviețuiască în lagăr. Fiul uneia dintre ele, Livi, i-a adus mamei sale primul roman al lui Heather Morris. Femeia a descoperit cu surprindere că îl cunoaște atât pe tatuator, cât și pe iubita lui, Gita Fehrmann, care i-a fost colegă de școală. De aici a început scrierea poveștii și munca de doi ani de documentare în Israel.
Cel de-al treilea roman al scriitoarei neozeelandeze începe cu „Promisiunea“, nu doar un simplu nume al primei părți a construcției, ci și făgăduința, angajamentul fetelor lui Menahem Meller din Slovacia, Cibi, Magda și Livi, de a rămâne împreună. Moartea tatălui și schimbarea dramatică a climatului politic în Europa, ascensiunea la putere a lui Hitler, apariția grupărilor pro-naziste în diferite țări, inclusiv în Slovacia, au transformat viața familiei de evrei Meller într-un coșmar. Livi, ajunsă la cincisprezece ani, este „recrutată“ de Garda Hlinka; Cibi, de nouăsprezece ani, care deja intrase în „pregătire“ (Hachshara) pentru a începe o viață nouă în Palestina, își amintește de promisiunea făcută tatălui și o însoțește pe mezină, în timp ce Magda, sora mijlocie, de șaptesprezece ani, este salvată de doctorul Kisely. Din acest moment, între surori se întrețese un limbaj al speranței și sacrificiului, alimentat de promisiunea Livi și Cibi sunt aduse la Auschwitz. Viața din lagăr este cumplită. Fetele se descurcă greu, dar fac față bolilor, înfometării, înghețului, mai ales torturii psihice amplificate prin violența din jurul lor. Sentimentul al unei vini cumplite se naște în mintea fiecăruia dintre cei care împart speranța supraviețuirii. Trauma complexă a fetelor, care trec prin încercări limită, este amplificată în momentul în care, spre sfârșitul războiului, în lagărul de la Auschwitz sunt aduși Magda, dar și mama fetelor, Haia Meller, și bunicul matern, Ițhak Strauss, ultimii doi trimiși la moarte. Scena despărțirii, sub mângâierea împăcării cu gândul că surorile sunt împreună, este de un dramatism teribil.
Evidențiind fragilitatea ființei umane, totodată puterea ei de a rezista, Heather Morris creează și prin Trei surori cadrul ficțional al unei lucrări în care personajele au migrat din realitatea cumplită a anilor celui de-Al Doilea Război Mondial. Ficțiunea biografică a scriitoarei de la antipozi, redată la persoana a treia singular, într-un prezent al rezilienței mai degrabă decât într-un prezent al traumei, este o carte care, probabil, se va bucura de succesul pe care l-au avut și celelalte două romane din acest ciclu. Dincolo de temă, de referințele biografice precise, de povestea documentării, romanul este o construcție ficțională în acord cu o intenționată proiecție strategică, care la Suzanne Keen presupune înțelegerea raporturilor dintre publicurile țintă idealizate și reale1. În acest cadru, al aducerii în prim-plan a unei forme de empatie narativă de masă, Heather Morris, provenind din acea parte a lumii neafectată direct de cel de-Al Doilea Război Mondial, este capabilă, asemenea lui Markus Zusak, să aducă în prim-plan drama și speranța, frumusețea și reziliența condiției umane sub vremuri cumplite, gestionând cu mare precizie resursele pe care i le poate oferi acest tip de angajare strategică care presupune prevalența funcției empatice a comunicării, fără a neglija funcția referențială (din care își trage puterea și consistența) și, evident, cea poetică. Romanul este, prin urmare, rezultatul unei serioase și asumate documentări și a unei proiecții strategice de natură naratologică, cum, de altfel, și precedentele două romane din același ciclu sunt.
___________________________________
1 Suzanne Keen. (2008). Strategic Empathizing: Techniques of Bounded, Ambassadorial, and Broadcast Narrative Empathy. Deutsche Vierteljahrsschrift für Literaturwissenschaft und Geistesgeschichte. 82. 477-493.