Centenarul nașterii lui Gavril Scridon (1922-1996)

La 16 mai s-au împlinit 100 de ani de la naşterea lui Gavril Scridon, filolog eminent şi dascăl apreciat de toate generaţiile de studenţi de la Facultatea de Litere a Universităţii clujene, reprezentant de marcă al şcolii clujene de critică şi istorie literară, pe care a ilustrat-o prin numeroase volume de studii, ediţii critice, antologii etc. A fost fiul lui Vasile Scridon şi al Ioanei (n. Iloaie), ţărani. Urmează şcoala primară în satul natal (1929-1933), apoi opt clase la Liceul Grăniceresc „George Coşbuc“ din Năsăud (1933-1941). Îşi continuă studiile la Universitatea „Ferenc József“ din Cluj (1941-1944), luându-şi licenţa (în filologie modernă: franceză, română şi estetică) la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii „Regele Ferdinand I“ (1946). A predat în învăţământul liceal şi gimnazial din Năsăud (1944-1948), Sângeorz-Băi (1948-1950) şi Cluj (1950-1952); din 1952, conf. univ. la Universitatea Maghiară „Bolyai“, apoi, din 1959, profesor la Universitatea „Babeş-Bolyai“ din acelaşi oraş. A condus, timp de 12 ani (1973-1985), Catedra de Literatură română, comparată şi teorie literară de la Facultatea de Filologie din Cluj. Prin cumul de funcţii, a fost redactor al revistei „Tribuna“ (1957-1959), cercetător la Institutul de Lingvistică şi Istorie Literară al Academiei R.P.R. (1953-1954), şef de catedră la Institutul Medico-Farmaceutic din Tg. Mureş (1959-1964, la Catedra de Limba română şi limbi străine), decan şi şef de catedră la Institutul Pedagogic de Trei Ani din Tg. Mureş (1960-1967). Lector de Limba şi literatura română la Universitatea „Ludwig Maximilian“ din München (1968-1970). Un nou stagiu în străinătate, în calitate de profesor oaspete („vendégprofesszor“), la Universitatea „Eötvös Loránd“ din Budapesta, Catedra de Filologie română, timp de 9 ani (1982-1991), unde a predat cursuri de limbă, stilistică, istoria literaturii române din sec. XIX şi cursuri speciale consacrate poeţilor M. Eminescu şi G. Coşbuc. A debutat în ziarul „Tribuna Ardealului“ (1941), cu articolul de folclor Obiceiul „Cununei“ pe valea Someşului Mare, iar editorial cu volumul Pagini despre G. Cosbuc (1957). Doctor în filologie (1968) cu teza Ecouri literare universale în poezia lui Coşbuc.

A publicat volumele: Pagini despre Coşbuc. Contribuţii la cunoaşterea vieţii şi operei poetului, 1957; George Cosbuc – Bibliografie (în colab. cu Ioan Domşa), 1965; George Coşbuc şi pământul natal, Cluj, 1966; ed. a II-a, Bistriţa, 1973; Liviu Rebreanu pe plaiuri năsăudene, Cluj, 1967; Ecouri literare universale în poezia lui Coşbuc, Bucureşti, 1969; George Coşbuc în locurile anilor de ucenicie, Bistriţa, 1975; Liviu Rebreanu între „Oameni de pe Someş“, Bistriţa, 1976. Postum i-a apărut Viaţa lui George Coşbuc. Pref. de Ion Vlad, Cluj-Napoca, 2003 (ediţia a II-a, 2016). Este autorul importantei Istorii a literaturii maghiare din România (1996).

A îngrijit ediţia critică G. Coşbuc (Opere, I-IV, 1966-1982). A fost preşedintele Filialei Cluj a Societăţii de Ştiinţe Filologice din România (1978-1991), etapă care a coincis cu perioada de glorie a filialei. Colaborări la „Tribuna“, „Steaua“, „Gazeta literară“, „Săptămâna“ etc. Iniţiator şi redactor principal al buletinului „Pro Didactica“ (cu studii şi în limba maghiară), destinat, în primul rând, perfecţionării cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar, buletin din care au apărut cinci volume. Pentru activitatea sa literară şi ştiinţifică a fost ales membru titular al Uniunii Scriitorilor din România, membru al Societăţii Internaţionale de Filologie Maghiară, cu sediul la Budapesta, membru extraordinar al Uniunii Scriitorilor Maghiari (cu sediul tot la Budapesta).

Profesorul Gavril Scridon a fost un om extrem de modest şi de generos. Într-un moment aniversar, ignorându-şi realizările ştiinţifice şi literare, profesorul şi-a terminat alocuţiunea cu patru versuri dintr-o poezie a lui Octavian Goga: „Şi cum, sub tâmpla mea fierbinte, / O lume veche-mi reînvie, / Nu câte-au fost îmi vin în minte, / Ci câte-ar fi putut să fie.“

Se ştie că, deşi era titularul cursului Eminescu de la Facultatea de Litere, a cedat acest curs inegalabilei Ioana Em. Petrescu. Aş vrea să ştiu câţi magiştri, (care ţin cu dinţii la fotoliile şi la funcţiile lor trecătoare, împiedicând astfel avansarea unor tineri de valoare), mai sunt în stare de asemenea gesturi sublime?

Prin lucrările sale, Gavril Scridon se înscrie în galeria istoricilor lirerari elogiaţi de G. Călinescu în monumentala sa Istorie…, a căror muncă, „onestă mai totdeauna, câteodată excelentă“, formează temelia pe care se înalţă opera critică „durabilă şi esenţială“.