„Afacerea Nobel“, și gura mahalalei
Zilele trecute, mare forfotă pe o rețea de socializare aflată la-ndemâna oricui; cineva difuzase un articol din Jurnalul.RO, datat 22 feb.2022, intitulat: „Afacerea Nobel – doi poeți și o poetă i-au dat la gioale lui Marin Sorescu“ – de Florin Saiu. Numaidecât, au început să plouă cu injurii, acuzații, exclamații de uimire că acei distinși poeți despre care se vorbește în articol, Ștefan Augustin Doinaș, Mircea Dinescu, Ana Blandiana, au putut face așa ceva; nimeni nu pare să fi pus la-ndoială veridicitatea celor transmise de articol. Nimeni nu s-a întrebat – presupunând că știrea corespunde realității – cum putea Academia Suedeză să se lase influențată de o scrisoare defăimătoare, indiferent cine era expeditorul. Nimeni nu pare să-și fi pus problema dacă există o dovadă palpabilă – scrisoarea în cauză – care ar trebui adusă la cunoștința publicului. Nimeni nu pare să se fi gândit că, dacă lucrurile s-au petrecut întocmai, cei trei semnatari ar fi trebuit să aibă argumente-beton, de vreme ce au determinat neacordarea râvnitului premiu! Nimeni nu s-a întrebat de ce, abia după 30 de ani se pune pe tapet cazul, și nu în 1992, când, zice-se, s-ar fi petrecut fapta și când „victima“ datului la gioale era în viață. Să fi avut vreo legătură cu apropiata aniversare a poetei Ana Blandiana, aflată pe lista pretinșilor semnatari ai pretinsei scrisori?
Fiindcă internetul e făcut , zic eu, mai ales pentru a te informa, am mai găsit un articol pe același subiect, nesemnat, datat 9 oct.2020, intitulat: „De ce n-a luat Marin Sorescu Nobelul pentru Literatură, în 1983“. Aha, deci, articolul citat inițial nici măcar în această privință nu informa corect, plasând acțiunea în… 1992! Păi, în 1983, era de-a dreptul imposibil ca niște cetățeni români, fie ei și poeți, să trimită scrisori unei instituții de prestigiu din afară, fără știrea Securității! În 1983, o asemenea scrisoare, în care defăimezi o personalitate din statul comunist, ar fi fost interpretată ca o defăimare a statului, care, chipurile, acorda onoruri nemeritate! La sfârșitul anilor ’80, precum se știe, poeta Ana Blandiana avea interdicție de semnătură, iar o implicare într-o asemenea „afacere“ nu putea decât să-i agraveze situația. Articolul menționează, printre altele, mărturia regretatului Ion Caramitru: „Am fost în relații de prietenie cu Sorescu, iar Marin nu mi-a vorbit niciodată despre această presupusă lucrătură a unor confrați.“
Având în vedere toate acestea, snoava cu Păcală care spune că a văzut un ou cât un bou, și că tot satul îl crede, nu mai are niciun haz! (Carmen Focșa)
Noutăți editoriale
Poetul Constantin Abăluță traversează una din cele mai prolifice perioade de creație: se dovedește un izvor parcă nesecat de poezie (bună!). În aceste zile, el se prezintă cititorilor cu două noi culegeri de versuri, apărute ambele la casa de pariuri literare: Adevărul și peria de haine (subintitulat stand-up poetry, biografeme ș.a.m.d.), din care reproducem poemul de deschidere: „Adevărul este că de mult/ nu mai am timp/ să-mi perii hainele/ atâta sunt de ocupat să nu fac nimic/ în fiecare zi// De-aș putea privi/ ziua luna și noaptea soarele/ doar ca să dovedesc/ detractorilor mei/ că sunt un om și jumătate// Dar pereții casei mele mă înconjoară cu atâta drag că nici/ nu-mi vine să mai scriu aceste rânduri/ socotindu-le zădărnicie// să fiu iubit de pereți/ e poate singura bucurie/ a inimii mele/ așa că lăsați-mă să nu-mi perii/ cu anii hainele/ și să ascund peria în seif/ ca pe un lingou de aur păstrat/ pentru zile grele“ (Adevărul și peria de haine (1)); și, al doilea volum: Lucrurile oamenilor, din care reținem un fragment din postfața semnată de autor: „…Oricum, finalul primei părți a poemului citat mai sus se sfârșea cu versurile: Aud o voce: ca să scrii cu lucruri/ trebuie să fii mort demult și prin văzduh/ să năvălească aerul pe care odinioară// l-ai respirat. Vocea oracolului se pare că n-a fost exactă, dar se poate considera cu larghețe că între vârsta de 80 de ani și termenul final nu mai e atât de mult. Așa că, iată-mă scriind cu lucruri într-un legitim mod ultimativ: mi-am câștigat acest drept. Și aerul respirat odinioară năvălește peste mine tot mai insolent.“
La Editura Limes apare volumul Puncte de reper în istoria literaturii române de Nicolae Oprea. Autorul mărturisește despre demersul său editorial: „Culegerea de glose și comentarii critice mai ample reliefează o serie de repere determinante din evoluția literaturii române, reflectate în viața și opera unor poeți, prozatori sau critici literari veritabili. Într-o viziune selectivă sunt urmărite corelațiile dintre momentele istorice și biografiile dramatice ale scriitorilor vizați, de la exponenții clasicismului până la fondatorii cercului Literar de la Sibiu/ Cluj.“
Primim de la Editura timi șoreană Brumar un volum de Cornel Ungureanu, intitulat Dialoguri. Pagini de jurnal. Tomul cuprinde mai multe secțiuni: evocări, dialoguri cu Mihai Șora, Axente Sever Popovici, Vintilă Horia, Anișoara Odeanu, Arșavir Acterian, Ovidiu Cotruș, Petru Vintilă, Sorin Titel, Petre Stoica; interviuri cu distinsul critic literar realizate de Ioan Pintea, Călin Crăciun, Daniela Sitar-Tăut, Cristian Pătrășconiu, Adriana Babeți, Iulian Boldea, Robert Șerban și Lăcrimioara Ursa; și, ultima parte a cărții, pagini de jurnal, datate august 1989.
Din revistele literare
În numărul 4 al revistei LUCEAFĂRUL DE DIMINEAȚĂ, remarcăm revenirea la cronica literară a titularului acestei rubrici, Dan Cristea, cu un text critic foarte bine scris, care conține multe observații subtile. Din sumarul sub stanțial al numărului, menționăm grupajul dedicat poetului Virgil Mazilescu, cu evocări de Adrian Popescu și Varujan Vosganian, precum și cu o analiză a liricii lui Virgil Mazilescu sub semnătura lui Mircea Bârsilă. Am reținut și confesiunile lui Alex Ștefănescu sub titlul Cine sunt eu?. Iată o însemnare a criticului despre G. Călinescu: „O impresie de lectură din studenție pe care am păstrat-o secretă până acum: G. Călinescu privește literatura română a fiecărei epoci din avion, dar când ajunge la epoca lui devine un pieton pierdut într-o mulțime de autori. În mod evident, se simte prins într-o plasă de obligații sociale și, uneori, pur și simplu nu are curaj să spună ce crede despre un autor cu care s-ar putea întâlni a doua zi față în față.“ Din același număr sunt de citit Nicolae Iliescu, Ioana Diaconescu, Lucian Vasiliu, Ștefan Mitroi, Horia Gârbea, Dan Stanca, Linda Maria Baros, Radu Țuculescu, Savu Popa, Iolanda Malamen, Șerban Tomșa și Aurel Maria Baros.
Foarte bun numărul 4 din revista ORIZONT, așa cum de altfel lunarul timi șorean ne-a obișnuit. Semna lăm aici prima pagină pe care o împart doi scriitori ti mișoreni, Robert Șerban și Borco Ilin, intervievați de același Cristian Pătrăș coniu. (Colegul nostru cu prezențe publicistice multiple ar trebui, poate, să-și ia câte un nume diferit pentru fiecare dintre aceste ipostaze ale sale împrăștiate la atâtea reviste literare din țară!) Reținem și textul lui Cornel Ungureanu despre Vasile Dan: „Volumele următoare – cele care vin după 1990 – definesc un poet de seamă, un fel de a gândi poezia, dar și trecerea, migrația vârstelor. Ultimele, despre îmbătrânire, despre crizele senectuții, despre «așteptarea» sfârșitului sunt cărțile unui mare poet, au scris criticii. Ce înseamnă «un mare poet» dintr-o generație sau dintr-un timp al literaturii? Exprimă el România de azi? Lumea de azi? Omul de azi?“ În aceeași revistă, am citit cu interes, sub titlul Ape destul de tulburi, cuprinzătoarea analiză a situației internaționale datorată lui Valentin Constantin: „Am spus că există ceva îngrijorător în alianța dintre Rusia și China. Mai multe voci susțin că este posibil ca Statele Unite să fie confruntate simultan cu cele două «puteri revizioniste». În anii ’90, oficialii NATO afirmau că Alianța poate conduce în același timp două războaie și jumătate de dimensiunile primului război din Golf. Astăzi, când vorbim despre abordarea chestiunii rusești, se spune că reprezentanta administrației Biden ar fi afirmat că «Statele Unite pot să meargă și să mestece gumă în același timp». Pe mine, semnele de bravură și umor mă încântă, ca pe toată lumea. Uneori nu pot să-mi reprim micul comentariu franțuzesc: numai de-ar dura.“ Alte semnături din număr: Marcel Tolcea, Alexandru Budac, Cristina Chevereșan, Vasile Popovici, Alexandru Colțan, Grațiela Benga, Dan C. Mihăilescu, Mădălin Bunoiu, Vladimir Tismăneanu, Daniel Vighi, Viorel Marineasa, Pia Brînzeu, Paul Eugen Banciu, Radu Pavel Gheo, Alexandru Ruja, Marian Odangiu, Alexandru Oravițan, Ciprian Vălcan, Adina Baya și Ioan T. Morar. (Cronicar)