Mai multă viață

Prea puțin cunoscută la noi, în pofida valorii și a multiplelor sale întrebuințări, legea constructală constituie obiectul demonstrației recentului volum Fizica vieții. Evoluția pretutindeni, de Adrian Bejan (Editura Humanitas, 2020). Determinismul ei termodinamic, mai degrabă holistic și optimist-predictiv decât reducționist sau fractalic-descriptiv, evoluează în răspărul biomimetismului și a fatalismului entropic. Evoluând în alt spațiu decât Clausius și Carnot, am putea recunoaște filiații în observațiile newtoniene asupra curgerii fluidelor, în doctrina aristotelică a mișcării, dar și în măruntaiele măcinate de combustia eternă ale physis-ului heraclitic.

Profesorul Bejan reduce diversitatea naturii și progresul antropic la schema motoarelor termice, animate de cuplul putere-mișcare / frână, și la diagrama sistemelor de flux. Similar „rețelelor hidrografice“ naturale, supuse proceselor de „ramificare și deschidere“ către mai multă resursă, întru organizare și longevitate. Marșul istoric spre libertate și confort al speciei om & mașină descrie o „configurație arborescentă“, ai căror „curenți se modifică pe măsură ce societatea devine mai avansată, mai civilizată și mai bogată“. Din graficul sistemelor de curgere organice, riverane, politice, economice, sportive pe care le studiază, autorul extrage constanta schimbării, bucla în S a mișcării eterne, sinonim al vieții înseși, care tatonează, subzistă, contagiază, unește, ierarhizează și tinde să se răspândească în mai multă viață.

S-ar părea că dezvoltarea biologică, tehnologică ș.a. reconfigurează formele obiectelor într-o dublă direcție: le amplifică dimensiunile, majorân- du-le puterea, viteza și durata de viață, sau le miniaturizează, conferin- du-le o sofisticată structură internă. Cunoașterea ca flow urmează un design dendritic asemănător. Precum un gaz sau un lichid care coboară înspre condiții mai joase de temperatură și presiune, cunoașterea se scurge natural, descendent, de la creatorii la distribuitorii ei culturali și se transformă într-un proces al deschiderii „canalelor și eliberării curgerii ideilor mai bune“.

Evoluția materiei către complexitate este inevitabilă, neîntreruptă, postulează Adrian Bejan. În orice domeniu am privi, viața = mișcarea vor curge, în ciuda obstrucțiilor artificiale. În consecință, ele ar trebui previzionate și canalizate cu inteligență – după cum o dovedește succesul prognozelor constructale și al optimizărilor inginerești. În ciuda fertilității ei evidente (am putea, oare, concepe literatura ca pe un sistem de curgere?), prioritară îmi pare ameliorarea ideii în jurul căreia e construită cartea. Unele enunțuri și formule rămân parțial lămurite („specia om & mașină“, „evoluția în salturi“, „evoluție convergentă“ ș.a.), altele sunt resemnificate forțat (noțiunea morală de „bine“), dacă nu exagerate de-a dreptul („capitalismul e firesc. Se întâmplă de la sine. E un fenomen natural“).

Predicții de tipul „viața nu va crește la infinit“ (creșterea populației își va atinge plafonul etc.) se apropie periculos de frontiera entropică („vitezele vor continua să crească“, asocierea complexității cu incertitudinea), sau părăsesc cadrul „mai cuprinzător al vieții“, lesne de integrat expansiunii universale a materiei de după Big-Bang. Mai presus de toate, perspectiva unilaterală, asumată în baza absolutismului explicativ al fizicii, restrânge raza de influență a lucrării. Interesul anterior acordat raportului numărului de aur și numerelor Fibonacci întărește bănuiala că domnul Bejan a căzut în mrejele frumuseții designului matematic, fapt care îl face să ignore idei atrăgătoare (spre exemplu, cea a complexității multidimensionale), și chiar propriile intuiții, pe care le consemnează cu plasticitate: „Pădurea cea mai adâncă în care te poți rătăci e însuși fenomenul vieții. Fiecare cercetător al vieții se află în interior, ca o nervură într-o frunză dintr-un copac“.

Pentru lectorul pasionat de știință, și nu numai pentru el, toate aceste scăderi nu diminuează plăcerea lecturii uneia dintre cele mai provocatoare cărți ale momentului.