Poem de Lucian Vasiliu

transfigurare

Doamnei Maia SANDU

 

La un an după

moartea lui Stalin,

Mama s-a hotărât

să mă sloboadă în lume

Nu mai eram singur.

Exultam

la sânul limbii latine

Un timp,

m-am hrănit

cu apă de Prut,

cu natală

miere de albine

În pușcării

pe ciment insalubru

gemeau Elita,

biserica, școala, administrația

Tatăl atârna

cu capul în jos

în beciuri barbare –

recita pasaje din Biblia

pulverizată sub seceră și ciocan

Rugămu-te,

Maică a noastră

lumină lină din lumină –

revino pe pământ

și ne declină!