16 mai 2015
L-am văzut pe Mihai Șora, la Iași, cu puțin înainte de a împlini 100 de ani, dansând ore întregi cu iubita (și soția) lui, Luiza Palanciuc, mult mai tânără decât el. Dansau absorbiți de dans, bărbatul cu ochii închiși, iar femeia desculță, agățată de gâtul lui.
O zi de neuitat a fost aceea de 16 mai 2015, când Mihai Șora și Luiza Palanciuc m-au vizitat, alături de alți prieteni dragi, în casa mea cu livadă. Au coborât amândoi din mașină luminoși și plini de viață. Nu m-aș fi mirat ca sub privirea lor binevoitoare să-mi înflorească instantaneu toți pomii, pentru a doua oară în acest an. Mi-au adus în dar doi puieți de ginkgo-biloba (arborele pagodelor), pe care i-am și plantat în grădină, la mică distanță unul de celălalt. Extraordinară a fost discuția cu Mihai Șora. La nicio întrebare marele filosof nu răspunde imediat, cu acea spontaneitate vulgară care este la modă în mass-media din România. De fiecare dată tace, se concentrează asupra lui însuși și captează adevărul din adâncul ființei sale. Răspunsurile pe care le dă sunt de neuitat. Dar și tăcerile emoționează, ca momente de maximă intensitate a reflecției.
A, și mi-au mai adus ceva în dar: un tort în formă de mașină de scris. Semăna atât de mult cu o mașină de scris, încât un timp niciun musafir n-a avut curajul să-l taie. Mihai Șora și Luiza Palanciuc au luat loc unul lângă celălalt – nimeni în afară de ei n-a mai avut loc în fotografie.
În altă fotografie sunt grupați arhitecta Cristina Țurlea, tolănită, senină (va muri, spre regretul tuturor, în 2021), scriitorul Stelian Țurlea, soțul ei, și un scriitor aflat cândva pe lista neagră a PCR (l-a criticat și Ceaușescu într-un discurs),venit acum de la Paris, pentru câteva zile, Bujor Nedelcovici.
Mai există în sfârșit, o poză, cu alți doi parizieni iluștri, soții Ioana Rațiu-Răileanu și Petre Răileanu. În stânga lui Petre Răileanu – Mihai Șora.