Secolul al XIX-lea a reprezentat întotdeauna o provocare pentru istorici, cu atât mai mult pentru cei interesați de istoria mentalităților, de revoluțiile tehnologice și de consolidarea ideii de naționalitate. Din această perspectivă, volumul semnat de Orlando Figes se înscrie pe același palier analitic, supunând observației un detaliu în jurul căruia se construiește un întreg context politic, social și cultural. Microdetaliul din această carte este concentrat pe biografiile împletite ale unei celebre cântărețe de operă – Pauline Viardot, soțul acesteia, un cunoscut impresar cultural și critic de artă – Louis Viardot, și Ivan Sergheievici Turgheniev – unul dintre cei mai iubiți romancieri din Rusia. Acești trei protagoniști și viețile lor reprezintă în sine argumentul pentru a demonstra că inovația, progresul, spiritul avangardist și cosmopolit sunt eligibile în a crea noi elite și un nou mod de raportare și de accedere la cultură.
Dat fiind că granița temporală este centrată în secolul al XIX-lea – un veac dominat de revoluția industrială, de era feroviară ca primă perioadă a globalizării și de arta ca forță unificatoare între națiuni –, autorul înaintează ca premisă a cărții ideea că, în acest interval, asistăm la trecerea culturii din stadiul elitist la o cultură de masă, accesibilă unui număr cât mai mare de oameni. Ideea propulsivă a acestui fenomen – atât la nivel fizic, cât și la nivel mentalitar – este reprezentată în primul rând de dezvoltarea căilor ferate (ce a dus la reevaluarea distanțelor fizice), care a promovat un sentiment sporit de identitate comună pe continentul european. În fond, însăși concluzia volumului este susținută de această apartenență la ideea de europenitate, care transcende granițele naționale și etnicitatea, identificându-se cu un punct convergent în care principiile și valorile sunt universal valabile.
Dincolo de ideea de europenitate și de retrasarea unor granițe simbolice având la bază crezuri culturale comune, volumul istoricului britanic este, în egală măsură, unul care, în paralel și fără a destructura ideea centrală pe care își construiește argumentul, pune accentul pe biografiile celor trei protagoniști și pe povestea de dragoste care se creează între ei. Documentarea amănunțită asupra biografiilor lor, alternarea planurilor temporale și a celor spațiale, focalizarea pe operele de creație sau de impresariat ale acestora precum și reconfigurarea relațiilor (culturale, sociale, afective) fac din acest volum o carte-reper despre omul secolului al XIX-lea.
Pauline Viardot nu este o frumusețe clasică, dar are charismă și o voce extraordinară, iar la Sankt Petersburg – oraș în care opera italiană este în vogă – tânărul Ivan Turgheniev se îndrăgostește de ea. Louis, soțul în vârstă al acesteia, a încurajat tacit relația, iar cei trei au prezidat saloane culturale la Paris, Baden și Londra. Dickens și Berlioz sunt impresionați la rândul lor de talentata Pauline și întâlnirile lor au lăsat urme în creația acestora. La rândul său, Turgheniev i-a introdus pe Tolstoi și pe Ceaikovski în capitalele europene și a tradus el însuși din Flaubert pentru a-l face cunoscut Rusiei. Soții Viardot și Turgheniev au fost, prin faptele lor, cetățeni universali și, în același timp, catalizatori și beneficiari ai tuturor progreselor pe care cosmopolitismul secolului le-a generat. Ei au fost cetățeni ai lumii. Figes, parafrazându-l pe Kenneth Clarck, menționează ideea în paginile volumului: „Toate marile progrese ale civilizației (…) au fost perioade de maxim internaționalism, când oamenii, ideile și creațiile artistice au circulat liber între națiuni“. Turgheniev însuși a studiat la Berlin, dar a locuit și la Paris, la Baden și la Sankt Petersburg, și chiar dacă și-a iubit Rusia natală, a considerat întotdeauna că apelurile umanității și dorințele ei trebuie să prevaleze față de granițele naționale. Dezvoltarea căilor ferate, apariția fotografiei de portret, a telefonului și a telegrafului, producția de fabrică a pianelor, expozițiile universale, romanul publicat în foileton, librăriile din gări, bibliotecile publice, cabaretul, vilegiatura, ghidul turistic, sistemul de vânzare a cărților prin corespondență, impresariatul artistic, casele scriitorilor ca atracții turistice, antreprenoriatul, metodele de reproducere mecanică a operelor artistice – toate acestea au reprezentat metode esențiale pentru elaborarea culturii cosmopolite din secolul al XIX-lea și au generat, totodată, atât o legislație corespunzătoare (cea a dreptului de autor), precum și o piață de artă și culturală.
Parcursul acestor trei personaje, întâlnirile și devenirea lor, felul în care își motivează alegerile și maniera în care traversează provocările timpului în care le-a fost dat să trăiască demonstrează cu fiecare etapă că Europa presupune de fapt un construct cultural, iar granițele geografice sunt eludate de o Europă mentalitară, bazată pe afinități și pasiuni comune. Miza cărții reprezintă, în consecință, acea unitate din cadrul diversității ce a afirmat europenismul.