Sub acest titlu sugestiv s-a dezvoltat un proiect artistic subtil și complex, al cărui concept a fost imaginat de Călin Dan în urma unei îndelungate perioade de cercetare a operei brâncușiene, atât în plan exegetic, artistic dar și ca fenomen social. Pornind de la cunoscuta lucrare a lui Constantin Brâncuși, Coapsa, aflată în patrimoniul Muzeului de Artă Craiova, artistul propune o investigare a subiectului din perspectivă vizuală dar și teoretică, oferind o alternativă proprie de înțelegere a acestei lucrări, față de care a dezvoltat o atracție specială, considerând-o perfectă și enigmatică totodată.
Complexitatea extraordinară a operei lui Brâncuși a fost de-a lungul ultimului secol un subiect catalizator, nu doar pentru artiștii români, ci pentru mulți artiști contemporani de anvergură mondială. Distonant cu această perspectivă, modelul autohton de recepere a creației sale prin raportare la folclor, în special după cel de-al Doilea Război Mondial, când politica unui regim autocrat încerca să exacerbeze sentimentul patriotic și izolaționist, este, în esență o istorie adesea fabricată cu scopul de a genera forme specifice de militantism politic. Din acest motiv recuperarea sa din tiparul impus de vectorul politic și recitirea în orice altă formă de exegeză critică sau vizuală, devine un gest necesar, mai ales acum, într-un nou context de eliberare a limbajelor artistice.
Expoziția de la Muzeul de Artă Craiova este concepută dintr-o suită de episoade, al căror sens este reorientarea viziunii de tip folcloric-naționalist, dominantă în spațiul românesc, către un discurs adaptat gândirii contemporane. Cercetarea subliniază relația cu Marcel Duchamp, care a fost prietenul, promotorul și, nu în ultimul rând, artistul care, împreună cu Brâncuși, a reușit să impună un nou cod de înțelegere a fenomenului artistic din prima jumătate a secolul al XX-lea, foarte actual și astăzi. Gândit pe mai multe paliere, proiectul se dezvoltă, în principal, pe o axă cronologică, care debutează din sala în care este expusă lucrarea Fragment de tors, cunoscută și sub denumirea de Coapsa/La Cuisse. Această piesă de început a lui Constantin Brâncuși, pentru care a avut ca model pe Lilly Waldenberg, a fost realizată în anul 1909, fiind oferită cadou de nuntă prietenului său avocatul Victor N. Pop, cunoscut și drept primul colecționar al operelor brâncușiene. Privită din perspectiva unui discurs epic, Coapsa rămâne una dintre cele mai atipice piese ale artistului și datorită faptului că este o creație cu caracter singular în opera sa. În relație directă cu aceasta, transmisia video, în timp real, pe care o propune Călin Dan, poate fi urmărită din spațiul care încheie traseul expozițional. În paralel, sunt conturate distinct segmente importante ce marchează existența lui Brâncuși, într-un parcurs ce reconstituie cu mijloace de factură onirică, specifice lui Marcel Duchamp, evoluția celui mai prestigios artist român, a cărui viață și operă conține inepuizabile resurse creative pentru contemporani. Artistul ne oferă un itinerar pe care-l putem percepe drept unul inițiatic, într-o formulă atipică creatorilor români care, în genere, sunt atașați de un tipar de reprezentare monocord, solemn și folclorizant. Discursul imaginat de Călin Dan conține însă, o substanțială infuzie ludică, în dorința de a se raporta la teme importante într-o formă cât mai accesibilă. În acest sens „Spiritele“ sunt concepute ca niște toteme metalice, înfășurate în pânză albă asemenea unor mumii, care ne întâmpină încă din prima sală a expoziției și ne ghidează traseul. O relație interesantă este aceea dintre foc/Hefaistos, cel care a contribuit la crearea sculpturii încă din Antichitate, întruchipat printr-un banal reșou improvizat și semnul materializării sale artistice, redat sub forma unui bust din bronz. Discursul artistului speculează permanent ambiguitatea, care se manifestă prin prezența acvariului care conține apă, element esențial în apariția și perpetuarea vieții. Deși gol, acesta ne duce cu gândul la unul dintre subiectele frecventate de Brâncuși, peștele. Urmând aceeași idee în cunoscutele glastre de plastic din supermarket, răsar copaci din bronz, trovanții poartă hăinuțe de nou născut, iar instalația cu pietre compune un spațiu deopotrivă iconic și ludic. Caracterul iconic rezidă din faptul că artistul a avut o relație specială cu piatra, fiind recunoscut și datorită tipului de cioplire al acesteia, „la taille directe“. Dimensiunea ludică este evidentă din modul în care a fost concepută instalația, dar și din integrarea în expunere a două pietre aurite, pe care privitorul le descoperă cu uimire, ca într-un joc de perspicacitate, înțelegând mesajul de excelență, indus de autor. Astfel, vizitatorul poate fi cucerit de lucrarea lui Constantin Brâncuși și datorită abordării inedite propusă de Călin Dan, prin această privire concentrată asupra istoriei actului sculptării, a relației dintre cioplitor și cariera de piatră, dintre sculptor și modelul viu, dintre materialul brut și opera de artă. Parcursul se apropie de final odată cu conexiunea video cu Coapsa, sau mai exact cu umbra acesteia proiectată pe un ecran. Alături este plasată o filmare de autor, prin care artistul speculează o viziune personală asupra celebrului complex brâncușian de la Târgu Jiu. Restul spațiului este aglomerat, în mod simbolic, cu o mulțime de socluri goale, ca semn al faptului că personalități precum Brâncuși și Duchamp nu trebuie așezate pe soclul care este simbolul unui final de ciclu, ale unei solemne închideri. Creația lor este vie și alimentează permanent o memorie culturală conectată activ la existența artistică recentă. Această dimensiune este exemplificată de Călin Dan prin lucrările unor artiști reprezentanți ai celei mai recente modernități precum: Anish Kapoor, Paul Neagu, Ciprian Mureșan și Romelo Pervolovici, a căror operă este adânc amprentată de personalitatea lui Constantin Brâncuși și Marcel Duchamp.
La cuisse de Marcel este mărturia unei realitați transfigurate, ficționale, care raportându-se la noul ecosistem informatic ne propune o imagine argumentată, contemporană pentru a explora „fenomenul Brâncuși“ în toată complexitatea lui, demitizând și deconstruind un întreg eșafodaj creat în jurul său în favoarea unei priviri mai profunde asupra personalității și creației sale. O construcție scenografică sofisticată, uneori domestică, alteori în rapel avangardist dar păstrând în esență componenta prezentului, constituie aspectul major al unui spațiu în care publicul este invitat să exploreze. Astfel mariajul a trei teme importante din creația artistică a lui Călin Dan: tema „umbrei“, „Brâncuși“ și cea a „arhitecturilor subiective“ conviețuiesc în acest nou traseu vizual conceput special pentru Muzeul de Artă Craiova. În rolul principal, cel al umbrei, este chiar Marcel Duchamp, al cărui spirit iscoditor a amprentat atât scenariul cât și scenografia acestui spectacol complex.