Grădina Jucăriilor Pierdute
Lviv prin Grădina Jucăriilor
Pierdute
cu mâinile pline de aur –
poeme în geantă, o singură rochie
soarele crește cât George
Hotel
vântul prin crengi pe scări
deasupra orașului
îmbrățișarea ta caldă, numele
tău pe brațul meu
tu care voiai Universul și eu
numai o limonadă, dar caldă
am fugit. eu care am zis gata.
granițele noastre se închid
gențile noastre sunt goale.
perna ta moale.
vom întâlni persoane care
ne vor sfâșia
îmi amintesc mâna ta proaspăt
sfâșiată
Rusia și Ucraina să ne certăm
pe stradă cine
va flanca.
privim în urmă
la poemele scrise odinioară
tu care obișnuiai să-mi zici
nu voi mai putea adormi
fără tine.
privesc în urmă
în ochii tăi
în fața casei incendiate
în Alchevsk
viitorul împreună
la baza statuii lui Тарас Григорович Шевченко
a fost un moment.
Brno și azi
uit toate neînțelegerile și pedanța la mal în Budapesta
uit ochii tăi nuanțați
uit banii mei păstrați – ce nu
am văzut – ce nu am atins
uit cuvintele, poemele, uit
țările
învăț limba țării tale. uit și învăț
caut Brno și azi pe hartă
și Kofola
mă scufund în ilustrații pentru
naivi și copii
ce voi deveni – ai plecat acum
3 ani –
– număram picăturile irizate
din pupilele tale
curgea ploaia în paharele
noastre
pe drumul spre poeme curg
flori
ce voi deveni sub brațele tale
platinate
cine stă în Insomnia
pe scaunul tău?
e liber.
– am vrut să fug departe
învăț limba țării tale. limba
nuanțată a inimii mele.
e noapte tu întreabă-mă ce am pierdut
despre jucăriile pierdute
cine le-a găsit și cine le-a dus în Grădina Jucăriilor Pierdute
cât încă ești aici
avem acest mod de a vedea
ce facem
avem noaptea ta și somnul
ca o mască
destul de multe secrete
în coșmarurile noastre
un joc fără un scop – ne jucăm
– inventăm cuvinte
unde se ivește să te duci noaptea, acolo te duci
și apar fotografii neașteptate –
triunghiuri amoroase
– am crezut totul
și cântecele. când pleci brusc
se simte ca o cădere dintr-un
turn foarte înalt
e noapte tu întreabă-mă
despre ce am pierdut.
merg pe drum am mintea
ca un curcubeu pătat de
frumusețe
tu vrei să pleci
eu nu am ajuns
inima mea se cuibărește
în gâtul tău
în fiecare zi – zale de
candelabre topite ni se scurg pe piept
pentru că văd totul în tine
acum
– un pod strălucitor
și dacă vei pleca îmi voi
pierde inima
îmi vei înghiți liniștea –
coliziune
de ce încă îți mai aud
clinchetul râsului
coborând pe umerii mei –
când închid ochii
când nu te văd țin imaginea ta
fixată pe peretele creierului
meu
cum ai privi o imagine de fond
ca mișcarea adecvată a stelelor
în Sagittarius A
nu pot pleca
am o relație cu el până la
ultima suflare
aud sunetul picioarelor sale
– spune-mi că nu va pleca
când vreodată îți voi cere
un cadou
vino la mine. adu-mi timpul
tău.
noi știm că dragostea nu
părăsește.