Și dacă tot am vorbit despre alegeri. În condițiile înfrângerii lui Trump, contextul politic american a devenit preocupant nu numai pentru cetățenii Statelor Unite, ci pentru întreaga lume, prin acțiunile și deciziile lui Donald Trump, cu efecte îngrijorătoare. „Trumpism-ul“ are un corespondent într-un curent ideologic din România? Ați întâlnit atunci când erați activ politic ceva care să semene cu forma de filozofie politică și de acțiune ideologică a lui Trump?
Să încep cu sfârșitul întrebării tale: ideologia și politica lui Trump sunt „originale“ doar în istoria Statelor Unite. Asta, dată fiind solida tradiție democratică a marii țări de peste Ocean. Ca și Constituția, neschimbată, doar amendată, timp de 300 de ani. Ambele au făcut puțin probabile regimurile autoritare, ca să nu mai vorbim de dictaturi. În alte părți ale lumii, au existat numeroși Trumpi, mai mari sau mai mici, în raport de numărul de locuitori. Conform acestui criteriu al arbitrariului autoritar, beneficiem de Putin, Erdogan, Viktor Orban, ca să nu mai vorbim de liderul chinez, și asta, rămânând la contemporani, căci în trecut dictatorii au fost uriași, Stalin, Hitler, Mao și, mai pe măsura noastră, Ceau șescu. Mă întrebi de forma ideologiei și politicii lui Trump, așa că pot spune că ți-am răspuns. Fondul e altceva.
Nici în această privință Trump nu este original. „Să facem din nou America mare!“, sloganul lui principal, se regăsește în multe cazuri, cu adaptările de rigoare. La noi, Vadim Tudor e un exemplu de naționalism emfatic, la ruși, țarul Putin, la maghiari, clona lui, Orban, și așa mai departe sau mai aproape, până hăt în a Turkiei floare pe care o culege cu mână de fier sultanul Erdogan. Original cu adevărat, Trump a fost doar în ce privește firea lui: nebun de-a binelea. Nu simt nevoia niciunui bemol. Cel mai clar exemplu, de la Nero încoace, de patologie politică. Stalin, Hitler sau Mao n-au fost, nici ei, mult mai sănătoși la cap, dar ideologia și politica le erau congruente în ticăloșia lor, în vreme ce Trump a excelat în cea mai ridicolă bufonerie politică. Că înfrângerea lui a putut crea evenimente de felul celui de la Capitoliu, asta nu înseamnă altceva decât că, în istorie, bufoneria are adesea o latură tragică. Trump este un personaj tragi-comic, inexplicabil într-o țară ca SUA, dar cât se poate de real, din nefericire. Iată, nasc și în America monștri.
„Ziua Culturii Naționale“, dedicată lui Eminescu pe 15 ianuarie, a prilejuit diverse contribuții. Culturale și nu numai. Un politician USR a susținut că Eminescu, dacă ar fi trăit azi, ar fi avut opțiunile USR. Un altul, de la AUR, a susținut că Eminescu ar fi împărtășit valorile AUR. Dvs. ce credeți? Este vreunul dintre cei doi mai aproape de adevăr? Sau o asemenea actualizare contrafactuală este inadecvată din orice direcție ideologică ar fi făcută?
Semnificativ că îți vin în minte, vorbind de 15 ianuarie, întâmplări așa zicând negative. Amuzante, dacă n-ar fi triste. Ba chiar jalnice. De exemplu, declarațiile lui Iulian Bulai, președintele Comisiei de Cultură din Camera Deputaților, un june userist, cum că Eminescu ar fi fost de acord cu tăierea pensiilor speciale (ce nu știe Bulai este că Eminescu avea un motiv personal să…nu voteze o astfel de lege: consiliul local Botoșani i-a respins o astfel de solicitare în ultimii ani de viață!) sau cu „fără penali în funcții publice“, ba chiar cu grăbirea construcției autostrăzilor în România, toate aflate în programul USR. E vorba de o idioțenie fără margini, nu mai e cazul să precizez. Cât privește AUR, ei bine, „doctrina“ (simt nevoia ghilimelelor) partidului lui George Simion e înrudită cu a lui Eminescu, fie și numai prin naționalism, sub rezerva că situația istorică era cu totul alta în a doua parte a secolului XIX decât în prima parte a se colului XXI. Și Ceaușescu în Epoca de Aur (uite cum ajungem să detestăm un cuvânt!) paria pe Eminescu, și el cita din Doina, la o plenară a CC al PCR, cele mai xenofobe versuri ale poetului. AUR și Eminescu sunt totuși ca nuca-n perete. AUR e o clonă a național-comunismului ceaușist. Ideologia eminesciană era una organică. A lui Simion este una caricaturală. Atingerile dintre ele trebuie considerate accidentale.
Știi ce părere am despre transformarea aniversării lui Eminescu într-o festivitate națională, în care emfaza prevalează asupra conținutului. În Franța, cu ale cărei cutume culturale sunt la curent, astfel de date rotunde sunt prilejuri de reeditări, de aricole în reviste, de studii academice, monografii sau biografii, de identificarea de inedite etc. La noi, nimic de felul acesta. Ocazie ideală, în schimb, pentru tot soiul de trompetiști culturali să-și arate măiestria.