Poet, prozator, critic, Jeanine Baude este autoarea a peste treizeci de volume de poezie, povestiri și eseuri. Laureată a Premiului Antonin Artaud (1993) și al Marelui Premiu al Festivalului Internațional Lucian Blaga (2008). Tradusă în engleză,spaniolă italiană, română, rusă, slovacă… Implicată activ în viața literară, a făcut parte din comitetul de redacție al revistei marsellize „Sud“ și al Editurii Petra, dar și al prestigioasei Case de editură belgiană Maison de la Poésie d’Amay. A fost secretar al PEN Club francez.
Născută la 18 octombrie 1946 în sudul Franței, această poetă care are la îndemână instrumentele esențiale ale exercițiului poetic: vibrația sensului și expresivitatea metaforei, păstrează în creația ei ecourile mării și stîncilor provensale, libertatea de a vorbi despre lucruri esențiale, despre viață și moarte, despre dramele existenței. Cum spune ea însăși :,,Comit delictul scriiturii“, delict în care ,, Eu scriu cu trupul meu, eu merg cu spiritul meu“. O putem constata și în acest poem, traversat de un suflu tragic, parte a volumului Incarnat désir; apărut la prestigioasa Editură pariziană Rugerie.
Focul sacru
pentru Emmanuelle și Philipe
*
O!, să vorbești
despre putrede cărnuri
despre moarte
Nalba
înălțându-se
lângă zid
Lumina dimineții
pe stâncă
Acest cântec
frământându-ți gâtlejul
Să mărturisești totul
fantasme
și deliruri
în chiar același
mănunchi de urzici
*
Se-mparte
oceanul
Albia fluviului
curăță noroi
și pietriș
Albul cărnii
curge
într-un lințoliu
unde-s abisul
și marea?
Împotmolită
în mâinile voastre
subțiri
Păstrată
în privirile voastre
*
Mai mult ca niciodată
locuiesc tăcerea
trăitele vieți
Strămoșii le-au regăsit
doliul
e scris
pe fețele voastre
Noaptea de iarnă
fu lungă
primăvara
fără de muguri
Prea mari
revărsările apelor
Digul
n-a putut sta-mpotriva
asaltului
Despărțirea apelor
clară a fost
*
Roșu-stacojiu
rănile
Iar nisipul
se revarsă din mare
să nimicească
tihna cerdacului
toporașii
încă-nfloriți
o, copii mei
nu eu mi-am dorit
acest ritm
dezacordat
Disonanță
pe care-mi odihnesc
capul
în adâncul
piepturilor voastre
*
Păsări
între părăginite pământuri
aștept și privesc
către voi
Iertați
această ardoare
de-a exista încă
Iertați-le
zborul
acestor stelari marinari
Cețurile mării
le păstrează
pașii
o, strămoșii mei,
copiii mei,
căminul meu
Prezentare si traducere de Horia Bădescu