Roboţi sociali
ca o explozie primordială
vine o nouă dimineaţă
de sub pământ din crăpăturile
pietrelor
din imperiul sticlei și-al nichelului
răsar roboţii sociali
ceva îi animă
îi aleargă în toate direcţiile
încet-încet totul capătă sens
se leagă
un cod universal îi unește
succesiuni de fapte noi traiectorii
ies la iveală
evidenţa e de necontestat
roboţii sociali se instalează
în perimetrul obișnuinţei
nimic nu le scapă privirii
gândului căutărilor
labirintul vieţii în extindere
lanţul trofic în perpetuă transformare
totul capătă un răspuns
e așezat unde trebuie
structuri în veșnică expansiune
alcătuiri cu contur variabil
nimic nu le satură elanul
nimic nu le potolește avântul
din corpusculii luminii
storc miere și ambră
din cuibul vulcanilor proteinele
vieţii
în amprentele stelelor descifrează
mistere
au conversaţii filosofice cu planetele
se închină la moaștele ecologiei
precum peștii și păsările
se adună o dată pe an
migrează spre ultima înmulţire
înainte să-i împrăștie furtuna solară
să-i macine mecanica timpului