Peștele pe uscat. Nicolae Manolescu în dialog cu Daniel Cristea-Enache

În România, cum funcționează lucrurile? Adică sistemul, Constituția, legile.

Ți-ai răspuns singur la prima întrebare. Sistemul politic american este unul din cele mai sigure din lume. Faptul se datorează în primul rând Constituției americane, care a fost foarte bine gândită. Știi probabil că, în ciuda schimbărilor considerabile care au survenit în SUA de la intrarea ei în vigoare, Constituția americană n-a fost niciodată modificată în fond: au fost promulgate amendamente devenite necesare și de care se ține seama în instanțe. Constituția SUA este deopotrivă fermă și flexibilă. N-am studii juridice, nu mai e cazul să-ți spun, dar am citit și recitit cu mare plăcere minunatul text, unul din cele mai admirabile din istorie, comparabil poate doar cu Tratatul care stă la temeiul UNESCO. Sunt cele două exemple care mi-au sugerat ideea că textele constituționale nu trebuie să aibă nevoie de interpretare. Litera și spiritul lor trebuie să coincidă. Nu cunosc părerea juriștilor în această privință. Argumentul meu principal constă în deciziile contradictorii și deseori abuzive ale CCR. Așa ceva n-ar trebui să fie posibil. Constituția SUA nu poate fi interpretată în funcție de politic. Dacă ea permite bunăoară ca, pentru motive precise, alegerile să poată fi contestate de către procurorul general. SUA a mai avut probleme după alegerile prezidențiale, când Bush și Al Gore erau separați în Florida, statul care decidea rezultatul, de 300 de voturi, dacă mi-aduc bine aminte. În general, astfel de situații au fost rare. Mai mult, cutuma nescrisă în Constituția SUA este ca puterea să nu fie dată pe o singură mână. Se pare că americanii găsesc nefiresc ca președintele să aibă majoritate în ambele Camere. E așadar o chestiune de instinct politic. Istoria politică a SUA îl confirmă.

A doua ta întrebare se referă la România. E limpede bunăoară că încă înainte de pandemie sistemul medical românesc nu funcționează. Cine urmărește știrile cotidiene a înțeles de mult că, de altfel, în niciun domeniu sistemul nu funcționează ca lumea. Cu atât mai puțin în ansamblu. De ce? Asta e poveste veche. Care datează nu doar de treizeci de ani. E o moștenire a epocii comuniste. Și ce au făcut autoritățile în tot acest timp? Au ascuns mizeria sub covor. Iar când au luat măsuri nu le-au dus niciodată până la capăt. Au fost dezinformate sau au fost, pur și simplu, dezinteresate? Sau a fost vorba de incompetență? Amintește-ți de tragedia de la Colectiv. Ministrul sănătății declara atunci că avem tot ce ne trebuie ca să-i îngrijim pe marii arși. Ca să aflăm că n-aveam mai nimic. Nu cunoștea ministrul situația reală? Fie că o cunoștea, fie că nu, trebuia să-și asume tragedia și să demisioneze. Când scriu aceste rânduri, aflu de la TV de incendiul de la terapia intensivă a Spitalului de Urgență din Piatra Neamț rezervat pentru bolnavi de Covid-19, care s-a soldat cu zece morți și alți pacienți în stare critică, la care se adaugă medicul de gardă, care a încercat să-i salveze pe pacienți și care are arsuri pe 40% din suprafața corpului. În afara pompierilor care au ajuns la fața locului foarte repede, autoritățile au declarat candid că au fost luate prin surprindere. Ca și la Colectiv. Unde mai punem că după Colectiv numărul saloanelor pentru mari arși a rămas același, iar la Spitalul Floreasca din București, un salon dotat cu tot ce-i trebuie nu e dat în folosință nici după cinci ani. Odată trecută tragedia, mai devreme sau mai târziu, problemele sunt uitate, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Cu alte cuvinte, sistemul rămâne același. Nefuncțional.

Am crezut că recrutând la PAC oameni competenți și onești vom contribui la ameliorarea sistemului. Naivitate! Competența e relativă, nimeni nu poate cunoaște toate domeniile. Hai să vorbim mai degrabă de profesionalism. Or, generația mea de politicieni era departe de a fi una formată din profesioniști. Mai degrabă, eram niște amatori bine intenționați. Speram ca urmașii noștri să fie, ei, profesioniști. N-a fost să fie. Nivelul clasei politice a scăzut. Între un ministru precum Costache, primul penelist în funcție, și Băniciou, ministrul în funcție când cu tragedia de la Colectiv, ce diferență să fie? Doi incompetenți. Costache s-a trezit acum să protesteze contra carantinării Sibiului. Îți închipui ce se întâmpla dacă rămânea ministru? Îl avea Orban pe conștiință. Și atunci, de ce ne-am mira că sistemul e blocat. Vorbesc de cel medical. Dar ce s-a schimbat în materie de mediu, de infrastructură rutieră sau de cale ferată, de învățământ sau de cultură? Părerea mea este că lipsa banilor n-a fost niciodată singura explicație pentru disfuncționalitățile sistemului. Mai este o explicație neluată de obicei în considerare, și anume lipsa de prevedere a autorităților: măsuri necesare sunt luate în ultima clipă, fără a fi pregătite din timp. Chiar când s-au declarat în cunoștință de cauză de posibila evoluție a pandemiei, autoritățile n-au avut în vedere măsuri de prevenire sau de pregătire pentru evitarea consecințelor. Au așteptat să se producă inevitabilul? Cu siguranță! (Această constatare datează de câteva luni. Astăzi, în plin val 4 al pandemiei, ea este tragic confirmată – n.n.)