Revine în actualitate personalitatea maestrului Jora cu sporită pregnanță acum, în această perioadă când aniversăm împlinirea unui secol și trei decenii ce au trecut de la nașterea domniei sale, când comemorăm împlinirea a cinci decenii petrecute de la trecerea sa în eternitate.Este și rămâne o personalitate emblematică pentru cultura, pentru muzica românească atât în calitate de creator dar și de dirijor, de fondator al Orchestrei Naționale Radio, de profesor al mai multor promoții, al mai multor generații de compozitori.
În domeniul creației, Mihail Jora rămâne fondatorul a două genuri ce devin reprezentative pentru cultura noastră muzicală, anume liedul românesc, cântecul cultivat ca gen reprezentativ al domeniului cameral, pe de-o parte, și, pe de alta, baletul românesc în calitate de gen muzical coregrafic individualizat. Muzica sa de scenă nu este un acompaniament al dansului, nu este susținătoare a mișcării, ci devine un inițiator al gestului, al mișcării coregrafice. Iar aceasta cu gândul cu care au acționat iluștri creatori contemporani precum Prokofiev sau Strawinsky. Din acest impuls creator s-au născut baletele La Piață, Când strugurii se coc, Curtea veche… lucrări ce valorifică mișcarea interioară, sensibil motivațională a melosului românesc, spectaculozitatea dansului, inclusiv simțul umorului cu acțiune în ambele sensuri, prioritar dinspre muzică sugerând mișcarea. Jora este în egală măsură, la noi, creatorul genului cult, cameral, al cântecului, de o manieră similară liedului german, chanson-ului francez, romanței ruse. Relația dintre cuvânt și muzică cunoaște în acest caz intimitatea întâlnirilor inspirate de sonoritatea cuvântului orientat, de sensul acestuia; de fiecare dată susținut de dinamica unei emoții de o uimitoare sinceritate. A compus peste o sută de cântece, multe dintre acestea grupate pe cicluri.
Este de observat, cele compuse pe versurile poetei Mariana Dumitrescu; o trainică prietenie lega cele două familii. Sunt momente ce adună sensibilitatea elevată privind întâlnirea dintre emoția versului și mișcarea subtilă a muzicii. Mă refer la cântecele Chiot, Incantație, Lumina, din ciclul op.31 sau Urmele, Amurg, Cântec de zori, Cuvintele, din ciclul op.40. Dezvoltă o declamație intonată bazată pe sensul, pe valoarea expresivă, pe sonoritatea cuvântului. Iar forța comunicării poate fi observată în ciclul de cântece pe versuri de Tudor Arghezi, op.16, anume în Ghicitoare, Buna vestire, Cântec din fluier; flori adunate parcă din gradina de la Mărțișor.
A compus, de asemenea, muzică simfonică; cu ani în urmă, rețin momentul, am fost puternic impresionat de verva dinamică a mișcării simfonice ce marchează Burlesca pentru orchestră.
Maestrul Jora nu a fost un simfonist în adevăratul înțeles al cuvântului, nu i-a fost propriu discursul dezvoltător extins pe marile spații orchestrale. În schimb, a portretizat admirabil situații și relații dintre caractere, dintre idei, dintre personaje. A făcut-o exemplar în baletul La Piață, capodoperă a teatrului muzical-coregrafic; dezvoltă un umor de caracter în sceneta muzical-coregrafică Demoazela Măriuța.
A fost sedus de prospețimea naturii, de imaginile natale ale Moldovei celei de Sus; am în vedere suita simfonică Priveliști Moldovenești, tablourile simfonice ale acesteia Pe malul Tazlăului, Grâu sub soare…
S-a născut în vara anului 1891, într-o familie mixtă, româno-armeană, bine așezată, din orașul Roman. În ascendența familiei trebuie amintită personalitatea compozitorului Paul Ciuntu, cel care i-a îndrumat primii pași spre muzică; a contribuit decisiv în orientarea studiilor profesionale ale viitorului muzician. A studiat inițial la Conservatorul din Iași; și tot aici a urmat cursuri de drept. Își urmează destinul în muzică făcând studii muzicale la Conservatorul din Leipzig, unde are șansa de a-l avea ca profesor pe marele compozitor german Max Reger. În baza acestei relații se poate explica, poate, temeinicia construcției muzicale în cazul tânărului compozitor.
Primele lucrări importante îi aduc laurii Concursului Enescu. Anii marelui război îl găsesc în țară, înrolat, pe front. Își continuă studiile profesionale la Paris, la clasa cunoscutului compozitor Florent Schmitt. Întors în țară, la începutul anilor 20, în compania unui numeros și entuziast grup de muzicieni, înființează Societatea Compozitorilor Români, din care va face parte ulterior și George Enescu.
Sunt anii în care Mihail Jora compune prima sa lucrare pe versuri de Eminescu, anume poemul vocal simfonic Poveste indică. Muzica aflată în strânsă corelație cu textul, cu imaginea, rămâne o constantă a creației maestrului. Miniaturile sale vocale, cântecele pentru voce și pian, sau cele pianistice, Suita „Joux-joux pour ma damme“, piesele destinate copiilor, trădează un spirit viu, imaginativ. Dar capodopera muzicii destinate pianului rămâne ciclul de Variațiuni și fugă pe o temă de Robert Schumann, temă preluată din ciclul de lieduri Dragoste și viață de femeie a marelui compozitor romantic. Personal, consider că lucrarea se ridică la nivelul înalt al marilor capodopere ale muzicii europene de pian din prima jumătate a secolului.
Urmează o perioadă de excepțională efervescență, stimulatoare în zone dintre cele mai diferite ale vieții noastre muzicale.
Se înființează Societatea Română de Radio. Totul, dar absolut totul se petrecea „pe viu“, în fața microfonului. Au loc audiții, concerte așa -numite „de studio“, în cele mai diferite formule instrumentale; iar Jora activează în calitate de pianist solist, de acompaniator, de membru al diferitelor formații instrumentale, de prezentator de concerte, de dirijor.
Astfel, la inițiativa sa, în anul 1928, în prima zi a lunii noiembrie ia naștere la București, Orchestra Simfonică Radio. Mihail Jora deținea deja postul de director muzical al instituției și devine în mod firesc primul dirijor al noii formații, al orchestrei.
Se dovedește a fi o per sonalitate dinamică, activă, sti mulatoare, deosebit de imaginativ în ce privește mobilizarea celor din jur.
A activat în calitate de profesor al Academiei Regale de Muzică, fapt ce-i va atrage neplăceri din tre cele mai importante în perioada postbelică a așa-numitului regim de „democrație populară“. Mai apoi, la Conservatorul de Muzică a fost profesorul de Compoziție, de Contrapunct al unor generații de mari muzicieni, al unor strălucite promoții de artiști performeri, de compozitori. Mă gândesc la Dinu Lipatti, la Paul Constantinescu, Ion Dumitrescu, Pascal Bentoiu, Octavian Nemescu, Gheorghe Costinescu, Dan Constantinescu, Ștefan Niculescu, Ștefan Zorzor, Dan Grigore… Târziu, în anul 1953, este restabilit în poziția firească a maestrului onorat de marele public, de critica de specialitate, de colegi. Este de remarcat faptul că Mihail Jora nu a pactizat cu regimul totalitar pentru a dobândi privilegii sau înlesniri. O dovedește conduita sa morală, fermă, intransigentă, deschisă. O dovedește propria sa creație.
Sunt considerații pentru care Studioul de Concerte Radio, cea mai mare, cea mai bună sală bucureșteană de concerte a primit numele maestrului. În calitate de exeget, o cercetare minuțioasă a creației maestrului Jora a întreprins, a publicat pianista Ilinca Dumitrescu.
Cu un an în urmă, autoritățile locale ale orașului Roman, Uniunea Armenilor din România, inclusiv filiala locală au inițiat organizarea Concursului de interpretare muzicală și de Compoziție Mihail Jora, eveniment anual destinat celor mai tineri muzicieni elevi și studenți. Ultimele zile ale lunii octombrie au prilejuit susținerea celei de a doua ediții a competiției ce poartă numele maestrului. A fost inițiată secția de Compoziție destinată cum este firesc, prioritar, compozitorilor studenți. Distincția supremă a fost conferită studentelor Andreea Petrescu din anul III și Oana Maria Vardianu din anul II; premiul secund a revenit Biancăi Diana Popa iar premiul al III-lea Mariei Alina Perianu și studentului Filip Dimitrie Suciu, cu toții studenți ai claselor de compoziție ale Universității Naționale de Muzică din București. În cadrul secțiunii de interpretare muzicală, distincția supremă a revenit pianistului Theodor Rădulescu de la Universitatea din Timișoara și micuței violoniste Daria Popescu de la Tg. Mureș. Personal am avut bucuria și onoarea de a face parte din membrii juriului condus de prof.univ.dr. Mihaela Vosganian, juriu din care a mai făcut parte și maestrul Cosmin Bălean, din Timișoara.
Țin să menționez, cu același prilej, pe parcursul unui sobru ceremonial creștin orthodox au fost comemorați mai mulți muzicieni fii ai orașului, maestrul Sergiu Celibidache la împlinirea a douăzeci și cinci de ani de la plecarea sa în eternitate, compozitorul Paul Ciuntu la înplinirea a o sută patruzeci și cinci de ani de la naștere, compozitorul și profesorul Alexandru Zirra la comemorarea a șaptezeci și cinci de ani de la plecarea la Domnul, și, desigur, maestrul Mihail Jora la comemorarea a o sută treizeci de ani de la naștere și a cincizeci de ani de la plecarea sa în eternitate. Cu toții, în momente istorice dintre cele mai diferite, au croit și au luminat căi ale muzicii oferind pilde ale creației, pentru cei care i-au cunoscut, le-au iubit rodul creației, pentru noi înșine.
Nu pot să nu observ Concursul Jora de la Roman, de la un an la celălalt, tinde a se defini drept un veritabil eveniment festivalier; recenta ediție a constituit un bun prilej ca mulți dintre etnicii armeni din Transilvania, din Banat, din Moldova, din Muntenia, din Dobrogea, inclusiv din orașul Gherla, vechiul Armenopolis, să se reunească, să se cunoască mai bine; luând în considerație faptul că trei dintre personalitățile comemorate, fiii locului, erau de aceeași origine etnică.