S-a născut la 12 decembrie 1921 în regiunea Vilnius (Lituania). A absolvit Filologia polonă la Universitatea din Wrocław. A debutat în anul 1941 în paginile publicaţiei Prawda Wileńska cu pseudonimul Tadeusz Lirmian, ca publicist. După eliberare a lucrat ca redactor la Radio Szczecin şi ca asistent la Universitatea din Wrocław (1953 – 1958). Ulterior a lucrat în redacţiile câtorva publicaţii de seamă poloneze din care a fost înlăturat pentru atitudinea critică la adresa autorităţilor vremii. A emigrat în SUA, unde a funcţionat ca profesor la University of Illinois din Chicago. Acolo a murit în 2005.
Dintre volumele de poezii publicate amintim: Dimensiuni vii (1948), Izvoare amare (1957), Muzica de piatră (1958), Semne de egalitate (1960), În numele sensului (1962), Pădure grea (1964), Versuri alese (1969), Lumină răsfrântă (1972) etc.
Munte vrăjit
Nu se repetă:
ceru-i scris cu aripa păsării
copacul cu ecoul rotund în mijloc
răbdarea paltonului şi revolta scânteii
prima călătorie a patului arzând
primul râu cu părul Ofeliei –
nu se repetă în
viaţa noastră de buzunar
sunt rezistente la dispariţie
cum suntem noi când ne vedem
Deci sărutăm lucrurile dispărute:
mestecenii picioarelor albe liliecii mîinilor
porţile ochilor pe unde se iese
cu clopotul la inimă sau cu toporul în
creieri
cai lazuliţi înotând prin apă
schimbul prin văzduh al tuturor ochilor
Mefisto nu ne amăgi cu nemurirea
ia frunzuliţa asta pentru păr şi norul în mîini
ele sunt firave şi dispar
iar noi ne uităm la ele de pe muntele
de-argint
î
n
a
l
t
Lecţie de linişte
Când fluturele
prea brusc
îşi înalţă uneori aripile
s-a strigat: vă rog linişte!
Aripa păsării speriate
abia a atins raza –
s-a strigat: vă rog linişte!
Aşa a fost învăţat
să meargă tiptil
elefantul pe frânrghie
omul pe pământ
Tiptil pe câmp
s-au înălţat copacii
aşa cum se ridică ca o măciucă
părul de frică
Om prefăcut
Nu te uita la chipul meu
un chip prefăcut
Am urmărit rid după rid mort
am ridicat deasupra-mi un sarcofag
Mi-am pierdut jumătate din viaţă
dar am făcut ceva:
chiar şi oglinda strâmbă
nu deformează un așa chip
Nu-mi asculta vorba –
şi ea e prefăcută
Am realizat o faptă extraordinară:
am omis limba maternă
În Turnul Babel am schimbat limba
străbunilor
cu o sinteză a vorbirii
a fost mai greu decât zborul fără aripi
Şi-am pierdut pentru asta
a doua jumătate a vieţii
Nu te uita la mîinile mele
nu te uita la tălpile mele
nu te uita la umbra mea –
m-am prefăcut
sunt un om prefăcut –
fruct al copacului sterp
Somnul creionului
când creionul se dezbracă
să se culce
fără drept de-apel hotărăşte
să doarmă adânc şi închis
e ajutat de-altfel
de dârzenia-i înnăscută
de toate mîinile de pe lumea asta
mâna creionului din măduvă
se rupe – dar un se îndoaie
niciodată nu visează
valuri sau codiţe
visează numai soldaţi drepţi
şi sicrie
Ceea ce-i în creion
e simplu
ce-i în afara lui e complicat
noapte bună.
Prezentare și traducere: Nicolae Mareș