Cu ani în urmă, într-o culegere de texte politice coordonată de Valeriu Stoica, era pusă întrebarea de ce dreapta? Am răspuns eu însumi la întrebare cu o mărturisire: mi-aș dori ca, măcar pe durata generației noastre, să nu mai aud de comunism. Oarecum imprudent, extindeam discuția la socialismul de toate culorile. Nu peste mult timp, am participat, la Paris, la un simpozion organizat de Partidul Socialist, împrejurare în care l-am auzit pe secretarul general al partidului făcând diferența, în alocuțiunea introductivă, între socialism și socialismul de stat. Prin termenul din urmă, d-sa înțelegea, desigur, comunismul. Cel dintâi termen era de bine, cel de al doilea, de rău. Cel dintâi și-ar fi încheiat traiul la sfârșitul secolului XX, cel de-al doilea ar fi triumfat asupra capitalismului la începutul secolului XXI. Subtila discriminare m-a determinat să mă ridic de pe scaun și să plec. În aceeași seară, la restaurantul la care îi invitasem pe Ion Iliescu, pe Adam Michnik și pe alții, participanți și ei la simpozion, i-am întrebat dacă au avut o reacție la enormitatea propoziției moderatorului dezbaterii. Nici ei, nici alții nu reacționaseră în vreun fel.
Mi-am amintit de întâmplare, citind în numărul din 9-15 septembrie al hebdomadarului francez „L’Obs“ un articol al lui Pierre Haski intitulat În capul lui Xi Jinping. Am citit articolul de două ori de la un capăt la altul și mărturisesc că nu mi-a venit să cred că e adevărat ce spune autorul. Articolul este compus, în cea mai mare parte, din citate. Extrase toate din recente cuvântări ale liderului comunist chinez sau din comentarii din presa oficială referitoare la ele. Totul, pe fondul pregătirii Congresului 20 al PCC. Spre deosebire de cel mai faimos Congres al PC al URSS din 1956, așadar, de acum 65 de ani, ocazie cu care Hrușciov denunța crimele stalinismului, Congresul PCC de anul viitor va fi unul al reideologizării forțate. Mao revine, Deng dispare din imaginarul politic chinezesc.
Începând din această toamnă, toate manualele școlare se vor deschide cu fraze din gândirea lui Xi Jinping. Liderul chinez îi îndeamnă pe tinerii purtători de cravată roșie să se devoteze moralei Partidului Comunist. Scrie autorul articolului: „O adevărată campanie de control ideologic este în curs în China, strângând șurubul în privința marilor grupuri economice, în privința moralei publice (bărbații efeminați sunt excluși de la televiziune și cinema) sau în privința educației (nu mai mult de trei ore pe săptămână permise adolescenților de a urmări jocuri video) […] Ora este a clarificării ideologice“.
O lungă serie de articole din „Cotidianul poporului“, intitulată Întrebări-răspunsuri din gândirea lui Xi Jinping asupra socialismului cu specific chinez pentru noua eră, dezvoltă, între altele, următoarea întrebare: „De ce trebuie să luăm o poziție foarte clară contra pretinselor valori universale ale Occidentului?“. Scrie din nou autorul articolului: „Aceste pretinse valori universale nu sunt în fond, în concepția liderului chinez, decât un instrument al burgheziei de a menține dominația capitalului“.
Într-un discurs recent, Xi Jinping se referă la rolul Chinei în viața internațională. O viață internațională pașnică n-ar fi de conceput fără luptă, susține liderul chinez. Ideea de luptă, de front, de forță este una din cele mai vechi din ideologia comunistă. Comuniștii trebuie să dea dovadă de un caracter puternic spre a face față provocărilor „răului sau ale diverselor fantome ale trecutului“. Limbajul este cel folosit în anii 1950, la noi, ca și în toate democrațiile populare. Occidentul redevine imperialist.
Dacă vorbim de fantome, cele mai hidoase sunt tocmai acelea care ies din capul lui Xi Jinping și de care nu credeam a mai auzi vreodată. Cel puțin pe durata generației noastre. Ne confruntăm, iată, cu ele mult mai repede decât ne închipuiam cu treizeci și doi de ani în urmă. E adevărat că treizeci de ani înseamnă o generație. E la fel de adevărat că deocamdată fantomele cu pricina bântuie îndepărtata Chină. Dar să nu uităm că și pandemia ni s-a părut foarte departe, când boala a izbucnit la Wuhan. Ce naivi ni se păreau bunicii noștri vorbind despre pericolul galben! Mă tem că noi suntem mai naivi decât ei.