Nu se poate spune că n-am fost avertizați. Doar că valorile prevăzute cu o lună în urmă erau de patru ori mai mici decât cele reale de la mijlocul lui septembrie. Autoritățile medicale vorbeau în august de 1600 de infectări probabile în 24 de ore (să ne amintim cât de uriașă ni se părea cifra), astăzi, 18 septembrie, când scriu editorialul, numărul de infectări se apropie de 5500. Aproape o sută de morți. În jur de opt sute de internați la ATI. Și se pare că valul 4 nu și-a atins maximul. Unii specialiști anunță pentru octombrie între 15 000 și 20 000 de cazuri. Tulpina Delta face ravagii. Mult mai contagioasă decât Covid 19, nu-i cruță cu totul, ni se spune, pe vaccinați și nu exclude forme severe. Nu se poate spune nici că n-am învățat regulile de combatere a pandemiei. Dovada este scăderea semnificativă a numărului de cazuri la sfârșitul primăverii. Ce s-a întâmplat însă peste vară ridică o mare problemă. Relaxarea (ah, cuvântul cheie!) propusă de autorități a mers în sensul unei autorelaxări fără limite. Mai exact, autoritățile, îndeosebi cele politice, au cedat prea ușor presiunii sociale. Motivele se cunosc. O cedare similară a avut loc și în alte țări. Dar cu mult mai multe rigori decât la noi. Macron, de exemplu, a văzut zeci de mii de oameni ieșiți în stradă, dar nu le-a făcut pe plac, deși are și el alegeri nu peste mult timp. Urmarea aplicării stricte a regulilor, între care vaccinarea obligatorie pentru anumite categorii, a fost trecerea relativ rapidă a Franței în scenariul verde. Prima vină în apariția noului val de Covid în România este, așadar, a autorităților. Măsurile adoptate au fost, în cel mai fericit caz, șovăielnice. În realitate, au fost greșite. Valul 4 bătea la ușă, iar primarul Clujului permitea orgolios organizarea Festivalului Untold, cu peste 150 000 de participanți în cele trei manifestări succesive. Fără mască, fără distanțare, fără vaccin. Apoi, „deschiderea“ fără limite a Litoralului. Săptămână de săptămână, și nu doar în weekend-uri, sute de mii de oameni, familii întregi, copii, vârstnici chiar, s-au bucurat de vacanță fără să respecte absolut nicio regulă. „Am simțit că ne trăim viețile“, exclama o jună pe chipul căreia se citea că n-a muncit o zi în viața ei. În săptămâna în care Bulgaria a intrat în zona roșie, m-am aflat, cu ocazia Turnirului de Poezie, la cel mai mare hotel din Nessebar. Trei corpuri de clădire, aproximativ 2000 de camere, imaginați-vă singuri câte persoane înseamnă asta. La restaurant, înghesuială de nedescris. Oare câte astfel de evenimente or fi avut loc în România, aflată, de altfel, în stare de alertă de luni bune. Organizatorii și autoritățile au pe conștiință bolnavii și morții din pandemie. Vaccinarea a început bine în prima parte a anului. Din clipa relaxării, ea bate pasul pe loc. Nu mai mult de 10 000-13 000 de vaccinați pe zi. Puțin peste 5 milioane de la debutul procesului de vaccinare. Autoritățile medicale și politice au făcut cam tot ce se putea. Au explicat, după părerea mea suficient, necesitatea vaccinării. Rezistența a venit din partea oamenilor, influențați de Net și de posturile TV. O propagandă deșănțată (să nu ne ascundem după deget: criminală!) a unor persoane, între care (atenție!) medici, actori cunoscuți, juriști (o liotă), care și-au împărtășit public, la ore de vârf, nici măcar îndoielile, dar ceritudinile cu privire la riscurile sau la ineficacitatea vaccinării. În pofida avertismentelor disperate ale majorității medicilor. O doamnă avocat și senator, intrată de ceva vreme în folclorul mahalalelor, a încercat să-i împiedice să-și facă treaba pe medicii care se duseseră într-un sat să-i convingă pe oameni să se vaccineze. Însoțită de „patrioți“ înarmați cu steaguri tricolore, doamna cu pricina a blocat intrarea doritorilor să se vaccineze și i-a amenințat pe medici. Când ISU județean i-a făcut plângere penală, doamna a pretins că a fost supusă vaccinării forțate de aceiași medici pe care îi amenințase și că le va face plângere, la rândul ei. Rezultatul palpabil al acestei propagande pe care televiziunile o dau pe post fără un minim spirit critic este inducerea în populație a unei stări de spirit temătoare sau negative. Deși e limpede că vaccinul reprezintă cea mai bună protecție, oamenii nu mai cred autoritățile, ci pe antivacciniști. E normal? Eu zic că nu. Mai ales că argumentele antivacciniștilor sunt sublime, dar lipsesc cu desăvârșire. O reputată doamnă doctor are obiceiul de a invoca tot soiul de cazuri particulare. O prietenă sau o cunoștință s-a reinfectat sau a murit deși era vaccinată. Dumnezeu s-o odihnească, dar ce argument este acesta? În 18 septembrie a fost comunicat procentul de îmbolnăvire a celor nevaccinați: 92,17%. Nici faptul că între cei vaccinați care au recontractat boala se află trei celebrități nu are relevanță. Mai sunt și cei care nu se vaccinează pentru că nu vrea mușchii lor. Am putea spune că e problema lor. În realitate, e și problema noastră, a celor care ne-am vaccinat. Ei spun așa: dacă și cei vaccinați se îmbolnăvesc, înseamnă că vaccinul n-are nicio eficacitate; și, dacă e așa, de ce să ne vaccinăm. „Argument“ falacios: statistica spune altceva. O fi exagerată, o fi greșită, dar nu poate fi întoarsă pe dos ca o mănușă. Și, oricum am lua-o, valul 4 reprezintă dovada că nevaccinații ne vor infecta, în cele din urmă, Doamne ferește!, pe toți.
Soluția este, singura deocamdată, vaccinarea. În cel mai bun caz, ne vom vaccina contra Covid 19 în fiecare toamnă. Cum ne vaccinăm de ani și ani contra gripei sezoniere. Asta, dacă trece valul 4. Dar restricțiile se impun, indiferent de alegerile din partide sau de moțiunile de cenzură. Nu e vorba de discriminare, ce prostie!, să-i împiedici pe nevaccinați să intre în restaurante și în cluburi, majoritatea, tineri, care la concerte și teatre tot nu se duc, sau să călătorească în străinătate. E singurul mijloc să-i determini să nu infecteze toată nația. Să distrugă o economie de care profită, dar la care nu aduc nicio contribuție. Să ne prejudicieze pe toți cei care considerăm că relaxarea urmează muncii și nu invers. Lăsați-i să-i plătească testele. Nu e firesc să le plătească ceilalți contribuabili care s-au vaccinat. Nu le dați posibilitatea studenților care nu s-au vaccinat să ocupe un etaj separat în cămine. Asta, da, discriminare. Lăsați-i să-și caute gazde pe banii părinților lor. Mi-am trăit întreaga viață în mediul universitar, dar nu văd de ce ar trebui să plătesc capriciile unora sau altora dintre studenți sau părinți. Căci de capricii e vorba, în condițiile în care cei care sunt scutiți din motive medicale de a se vaccina pot veni cu dovada cu pricina. Obligați-i, da, pe oamenii școlii și pe medici și tot personalul din spitale să se vaccineze. De asemenea, pe copii. Să mi se ierte tonul patetic, care nu mi-e obișnuit, dar nu fac decât să spun, să repet, lucruri care trebuie spuse.