Pentru segmentul extins al pasionaților de istorie din România, numele lui Radu Oltean este deja unul cunoscut mai ales grație preocupărilor sale legate de elaborarea și publicarea unor volume cu subiect istoric întemeiate nu numai pe textul propriu-zis – unul de altfel echilibrat și accesibil –, ci și, sau mai ales, pe inspirate reprezentări grafice ale evenimentelor sau momentelor istorice la care lucrările sale fac referire. Absolvent al Academiei de Arte, Secția grafică din București, Radu Oltean a reușit să adauge lucrărilor sale de până acum o dimensiune importantă, anume ilustrația documentară, conturată riguros și întemeiată pe cercetarea deopotrivă a surselor directe, dar și a lucrărilor și cercetărilor mai recente. Între volumele sale deja consacrate, sunt de menționat mai ales cele elaborate în colaborare cu ilustrul istoric și diplomat Neagu Djuvara (Cum s-a născut poporul român, 2001; Mircea cel Mare și luptele sale cu turcii, 2001; De la Vlad Țepeș la Dracula Vampirul, 2003), dar și lucrări mai recente, precum Dacia: Războiele cu romanii. Sarmisegetusa (2014), ce a fost tradus și în engleză și spaniolă, dar și Cetăți, castele și alte fortificații din România, monografie cu o structură de patru volume, din care au apărut deja primele două.
Cel mai recent volum al său, apărut la Editura Humanitas, reprezintă, prin urmare, o continuare firească a contribuțiilor sale din ultimele decenii, întemeindu-se, ca și precedentele, pe o bibliografie bogată, dar mai cu seamă pe recurgerea la surse directe, dublată de inspirata asociere a textelor cu reprezentările grafice.
O secțiune a lucrării urmărește evoluția unor neamuri și civilizații fără de care istoria tracilor nu ar putea fi înțeleasă, așa încât rolul și influența grecilor, a sciților, ilirilor, a perșilor au fost analizate și încadrate în tabloul mai larg al istoriei mai multor secole (începând cu secolul al VI-lea î. Hr.) și al unui areal extins. Un capitol abordează ridicarea Macedoniei în perioada lui Filip al II-lea și mai apoi a lui Alexandru cel Mare, precum și războaiele diadohilor și împărțirea uriașului imperiu construit de Alexandru.
Așa cum era de așteptat, miezul lucrării este reprezentat de secțiunile dedicate culturii și civilizației tracilor în secolele VI-III, ridicării Romei și desigur, de capitolele privindu-i pe geto-daci, culminând cu geneza regatului lui Burebista, dar mai ales referitoare la societatea geto-dacilor în timpul și după dispariția ,,celui dintâi și cel mai mare dintre regii din Tracia“. Ultima secțiune a volumului este dedicată perioadei cuprinse între moartea lui Burebista și ascensiunea lui Decebal, abordând ciocnirile cu romanii, începând cu expediția generalului Sextus Aelius Catus și continuând cu strămutările la sudul Dunării, inițiate în anii 60 d. Hr. de generalul Tiberius Silvanus Aelianus, guvernatorul Moesiei și cu incursiunea legiunilor romane la nordul Dunării, în anii 87-88 d. Hr., pe timpul împăratului Domițian.
Deși volumul este unul de popularizare (fără ca acest lucru să reprezinte vreun neajuns, ci dimpotrivă), autorul reușește să reconstituie inspirat, de-a lungul incursiunii sale, imaginea ultimelor secole ale lumii vechi, purtând cititorul într-o călătorie cu ochii minții, ghidată însă și de ilustrarea unor secvențe de viață cotidiană și nu numai. Merită a fi menționată, bunăoară, ilustrația ce reprezintă o minunată reconstituire ipotetică a orașului Callatis (pp. 50-51), în epoca lui Lisimah, întemeiată însă pe izvoarele epocii, planuri și hărți vechi, dar și pe cercetări arheologice – inclusiv subacvatice și fotografii aeriene datând de la începutul secolului al XX-lea.
Probabil cel mai mare merit al lucrării este abilitatea cu care autorul a reușit îmbinarea unui text echilibrat și acurat din punct de vedere științific (totodată ușor accesibil unor segmente largi de cititori) cu splendide ilustrații și reprezentări grafice care fac volumul în sine cu atât mai atractiv.