Totdeauna sunt de citit eseurile substanțiale și inteligente semnate de Alex Ștefănescu în LUCEAFĂRUL DE DIMINEAȚĂ, sub titlul Viață și operă. Iată un pasaj desprins din numărul 8 al acestei reviste: „M-a impresionat pe vremuri foarte mult o povestire a lui Poe despre un ospiciu în care nebunii se răzvrătesc la un moment dat împotriva medicilor și li se substituie. Oamenii care mai vin uneori să viziteze așezământul n-au cum să observe schimbarea. Îmbrăcați în haine albe și simulând – cu fantastica lor putere de simulare – ritualul științific, nebunii par medici. Iar medicii – care în spatele gratiilor și-au pierdut de multă vreme seninătatea și strigă deznădăjduiți – par nebuni. Această situație îmi vine în minte ori de câte ori mă gândesc cum ar arăta literatura noastră dacă unii autori fără talent și fără cultură, extrem de agresivi în ultimul timp, ar lua locul scriitorilor adevărați. S-ar putea crede că mă lamentez inutil fiindcă avem, oricum, o critică literară care ar demasca impostura și ar repune în drepturi valoarea. Da, dar ce ne facem dacă răsturnarea se produce chiar în critica literară? Cine să mai înlăture confuzia?“
O revistă demnă de interes este CAIETE SILVANE, care apare la Zalău, sub egida Uniunii Scriitorilor. Așa cum precizează în editorialul său intitulat Zalăul meu Daniel Săuca, redactorul-șef al publicației, numărul 198/ 2021 este dedicat chiar orașului Zalău: „Lumea se schimbă, veți zice, și eu nu am reușit să mă schimb. Am rămas un conservator patetic. Poate, cine știe. Dar nu pot să nu observ că, dincolo de dezvoltarea evidentă a orașului, Zalăul pare tot mai sărac cultural, spiritual. În ciuda zecilor de biserici ridicate după revoluție. Orașul meu nu mai trăiește parcă nici din istoria lui. Și nu știu dacă are cu adevărat o comunitate. Numărul de față al revistei Caiete Silvane vă oferă o părticică din istoria Zalăului, și cu speranța că munca noastră, de 16 ani, nu a fost în zadar.“ Grupajul conține documente facsimilate, o impresionată serie de fotografii de epocă, dar și articole atent documentate semnate de Emanoil Pripon, Elena Musca, László László, Laurențiu-Ștefan Szemkovics, Daniel Mureșan, Marin Pop și Dănuț Pop. Remarcăm și cronica literară în care Viorel Mureșan analizează lirica lui Liviu Ioan Stoiciu.