Dintre cusururile de comportament ale celor care compun lumea literară am amintit altădată receptarea critică nedreaptă, în plus sau în minus, a cărților și reprezentarea de sine eronat de favorabilă a autorilor. Astăzi am vrea să numim o altă meteahnă care, și ea, contribuie la tulburarea apelor și împiedică o valorizare corectă a literaturii momentului. E ceea ce s-ar chema trocul literar. Pe scurt, comerțul acesta se reduce la formula directă: Îmi dai, îți dau! Nemulțumiți de locul pe care-l ocupă în ierarhiile literare, refuzând autoritatea critică/ listele canonice, mulți autori aleg să-și facă singuri „dreptate“. „Dreptate“, adică să-și dea singuri ceea ce nu primesc pe căile obișnuite ale afirmării literare. Cum? Prin forma aceasta de negoț simplu și fățiș: scrii despre mine, mă lauzi – scriu despre tine, te laud; te premiez – mă premiezi; mă publici – te public; mă traduci – te traduc; mă inviți la o manifestare literară/ la o emisiune radio sau tv – te invit la o manifestare literară/ la o emisiune radio sau tv; mă pui într-un manual – te pun într-un manual, și altele, și altele. E de precizat: uneori, desigur, schimbul nu presupune același tip de produs, avantajul de un fel poate fi convertit în avantaj de alt fel. Prin această manieră extrem de răspândită de a acționa în viața literară, ajungem să asistăm la „ascensiuni“ dintre cele mai șocante, căci nu au nicio legătură cu valoarea literară în sine, iar, în final, se alege praful de scara de valori și așa destul de slăbită. În aceste condiții de restriște, să te încăpățânezi să mai scrii urmărind mize estetice înalte e totuna cu a încerca să sculptezi în fum.