Figura de Paul McCartney încărunțit în succese a lui Olimpiu Nușfelean are o seninătate care se transmite și poeziei sale. Și ne privește cu limpezime de pe coperta a patra a volumului recent apărut, ilustrat cu desene de Paul Târziu și sprijinit pentru a ieși în lume de Consiliul Județean Bistrița-Năsăud prin Biblioteca Județeană „George Coșbuc“, unde oficiază părintele poet Ioan Pintea. Poetul Nușfelean vede cu resemnare mersul Universului: „Cum poate-un poet să ceară-ndurare și cui?/ Viața îi e neștiută chiar lui“. Admițînd, pe urmele lui Eminescu, că propria sa viață n-o știe pe de rost, Olimpiu Nușfelean încearcă totuși s-o reconstituie din fragmente, relatînd cu voluptate bucurii mărunte precum un „Mic dejun“.
Metaforele sînt complicate, luxuriante: „În corole carnivore/ instalați corturi/ sub care dragostea/ – salvatoare imprevizibilă –/face cu voi tot ce vrea“. Autorul se răsfață cu imagini picturale concepute atent: „te plimbi pe plajă/ și stropii sărați ai mării/ tot încearcă să-ți atingă/ sînul neîmblînzit“. Dar la priveliștea oferită văzului contribuie, cum se observă, sinestezic, și gustul și tactilul, pentru a se ridica în cele din urmă la o abstracțiune morală, căci sînul nu este nici lăsat ca la Bacovia, nici rotunjor ca la Bolintineanu, ci „neîmblînzit“ ca leoaica tînără a lui Nichita.
Olimpiu Nușfelean are o voluptate a potrivirii cuvintelor, a muzicalității, într-un poem se imaginează „meșter scripcar“, adică își asumă cu modestie condiția de muzicant meseriaș, în vreme ce o refuză pe aceea de maestru violonist, invers de cum ar face un poet orgolios. Pe o clapetă a copertei, poetul face însă o mărturisire care ne duce cu gîndul la ambiții majore: el declară că a devenit scriitor în momentul în care „conștientizarea scrisului“ s-a întîlnit cu cea a morții. Și, ca urmare, caută un mijloc de a învinge sau măcar a înșela moartea. E drept că, uneori, se observă o tendință a scriitorului bistrițean de a ataca teme grave și de a se vedea în posturi importante. De exemplu în poemul Euridice, el vorbește din perspectiva lui Orfeu, nici mai mult, nici mai puțin. În Infern, noul fiu al lui Apollo scoboară „dezbrăcat de cămașa imaginației mele“ și e cam aspru cu biata Euridice care, și așa, trebuie să fie destul de șocată de ce a văzut prin Hades: „Fii fericită că te las/ cu închipuirile tale!“
Mai bine i se potrivesc lui Olimpiu Nușfelean ipostazele intimității cotidiene. Un frumos poem se intitulează Dulce și este chiar cum se numește: „Tu ești dulce cum stelele/ ce plutesc dimineața/ în ceașca de lapte“. Imaginea bolții cerești care își reduce imensitatea la spațiul domestic și simplitate este reușită și madrigalul continuă în aceeași notă pînă cînd sufletul iubitei crește și se dematerializează ieșind „din colivia cărnii“. Acest tip de abordare dulce mult poate aduce poetului, inclusiv admirația cititorilor.
Un concept cu care poetul cochetează uneori este „nimicul“. Cred că e mai degrabă o concesie făcută modei. Prin majoritatea textelor sale și prin totalitatea celor reușite, Olimpiu Nușfelean se recomandă ca un poet al lucrurilor și ființelor (copilul, iubita, poetul, cititorul), în niciun caz al nimicului. El este un poet mai curînd solar. Momentele de melancolie, cu care se întîlnește oricine, sînt în doză potrivită și pigmentează o zonă restrînsă a creației sale. Mai degrabă decît tristețea și urîtul, contraponderea la clipele de desfătare o constituie nostalgia, un sentiment pozitiv, de privire galeșă spre trecut. Poetul este stenic fără a fi un iluzionat care vede viața numai în roz. Cînd devine meditativ, căderea pe gînduri îi dă mai des impresii favorabile, motive de bucurie pe care le notează cu o vizibilă satisfacție.
Nu lipsesc din poezia lui Olimpiu Nușfelean rînduri cu adevărat frumoase, care se rețin: „Știu, nu voi fi pedepsit c-am iubit/ ci pentru că am uitat/ umbra iubirilor mele!“ sau „privirea mea nu mai încape/ în chenarul închipuirii“.
La întrebarea din titlul volumului: Unde așezăm plînsul copilului? consider că poetul ne răspunde că, în lumea pe care o conturează el, plînsul nu are loc și trebuie potolit cît mai repede.