New York și București în La Belle Époque

Deși la prima vedere comparația dintre New York și București pare puțin bizară, parcurgând paginile volumului se poate constata lesne decizia alăturării celor două metropole în încercarea de a construi identitatea lor. Preferința pentru acest tip de analiză ține în primul rând de familiaritatea autoarei cu ambele orașe – unul i-a fost reședință, celălalt loc de studii – dar și de tentația de a suprapune felul în care progresele tehnologice, modele și anumite tipare mentale apar și se inserează treptat în ritmul și în intimitatea celor două metropole atât de diferite în fondul lor intim. Deși grila de analiză și de interpretare este identică, iar problemele care survin în contextul urbanizării sunt aceleași (extindere, salubrizare, trotuare și pavaje, aflux de emigranți etc.), particularitățile fiecărui oraș sunt bine evidențiate și argumentate cu tot materialul ce se încadrează în zona surselor istorice.

Din punct de vedere cronologic, evoluția acestor două orașe este urmărită între anii 1865 și 1914, respectiv în ceea ce, generic vorbind, definim ca fiind perioada La Belle Époque, adică „fragmentul“ de timp de dinaintea izbucnirii Primului Război Mondial. Este momentul în care New Yorkul se dezvoltă într-un regim republican – în mod special din perspectivă spațială, pe înălțime, prioritară fiind utilitatea, perpendicularitatea străzilor, în timp ce Bucureștiul înflorește într-unul monarhic și cunoaște o extindere cu o preocupare constantă către balanța estetic-funcțional de influență franceză.

În toată această perioadă trăsurile coexistă cu tramvaiele trase de cai sau electrice, cu bicicletele și cu automobilele. În ambele orașe peisajul fonic este copleșitor (clopotele de biserică se îmbină cu claxoanele bicicletelor, tropotul cailor cu zbieretele vânzătorilor ambulanți, în special din zona presei, zgomotul caroseriilor tramvaielor cu scârțâiala trăsurilor, larmele de la cafenele cu lăutarii sau cu sonoritățile din terasele boemei), iar diferențele dintre periferie și centru rămân frapante.

Similitudini există și la nivelul reprezentărilor: Metropolitan Opera pe de o parte de ocean, Ateneul bucureștean pe cealaltă, celebrelor bulevarde Broadway și 6th Avenue le corespunde (luând în calcul doar în registrul simbolic nu și ca spațialitate sau număr de locuitori) faimoasa Calea a Victoriei considerată a fi axă vitală a Micului Paris, blocului zgârie-nori Flatiron (emblema newyorkeză) – palatul regal din București. Ambele metropole pulsează la acest început de secol XX și oferă un evantai de posibilități în care toate simțurile oamenilor (care se grăbesc, care trăiesc într-un ritm trepidant, cu care istoria nu pare să aibă răbdare, iar prezența ceasurilor pe fațadele edificiilor publice este o dovadă clară în acest sens!) sunt provocate prin locuri încărcate de melanjul dintre vechi și nou: scene de operă, grădini de vară, restaurante de lux, cafenele, cofetării, birturi, teatre, bodegi, berării. Firește, există și diferențe: dinamica dezvoltării „în sus“, afluxul teribil de imigranți în special europeni (englezi, irlandezi, scoțieni), activitatea financiară debordantă, încurajarea inițiativei particulare – rămân, în esență, elementele definitorii ale istoriei New Yorkului pentru această perioadă.

În fond – conchide autoarea – ceea ce caracterizează metropola modernă este crearea unei „culturi a impersonalității“ care presupunea de fapt posibilitatea unei vieți sociale pentru străini aflați în asociere continuă, dar limitată, iar o bună parte dintre tezele acestei cărți sunt construite pornind tocmai de la această trăsătură a orașului de la răspântia dintre secole.

Volumul în sine – la origine scris și publicat în limba engleză, dar ulterior tradus de autoare – reprezintă o binevenită și interesantă cercetare multidisciplinară (printre puținele din istoriografia de la noi), cu atât mai mult cu cât sursele utilizate (arhive, cupaje de presă, fotografii, filme documentare sau chiar cadre din filme artistice) conturează o imagine amplă nu doar din perspectiva istoriei, ci și din cea a istoriei mentalităților.