În luna martie, la interval de câteva săptămâni, Amanda Gorman – poeta de culoare din America a cărei cotă internațională a crescut exploziv după ce a apărut cu un recital de poezie la inaugurarea mandatului de președinte al Statelor Unite al lui Joe Biden – a fost în centrul a două scandaluri cu răsunătoare ecouri în întreaga lume. Cele două momente au legătură cu traducerea operei Amandei Gorman în olandeză, respectiv în Spania (în catalană, mai precis). În ambele situații, primii traducători au fost respinși / concediați pentru că au un „profil neadecvat“; în ambele situații, traducătorii implicați în aceste scandaluri – cu, iată, evidente conotații rasiste – sunt albi.
Mai întâi: Olanda
Opera Amandei Gorman a fi trebuit să fie publicată, în traducere, la Editura olandeză Meulenhoff – mai precis, în tălmăcirea scriitoarei (care folosește despre sine și pronumele nonbinar „iel“) Marieke Lucas Rijneveld, devenită anul trecut cel mai tânăr laureat al Premiului internațional Booker pentru romanul său The Discomfort of Evening. Mai multe „valuri de critici“ publice au indicat faptul că traducătoarea în olandeză a operei Amandei Gorman nu e „de culoare“ (mai mult – că e „albă, nonbinară și nu are nicio experiență în acest domeniu“!) și că, din acest motiv, nu ar fi cea mai bună alegere posibilă pentru a duce la bun sfârșit un asemenea proiect de traducere. Șocată de aceste reacții care au vizat-o direct, „alba și nonbinara“ Marieke Lucas Rijneveld s-a arătat profund mâhnită de turnura pe care au luat-o lucrurile și a fost nevoită să se retragă, prin demisie, din acest proiect de traducere; ea a spus că „mi-aș fi dăruit toată dragostea mea în traducerea muncii Amandei, considerând că cea mai dificilă sarcină este să păstrezi forța, tonul și stilul său“. Respingerea traducătorului olandez al operei Amandei Gorman în numele unor motive care au inflamat și scandalizat opinia publică a părut la acea dată un accident. Nu a fost așa – la puțin timp, cu o „argumentație“ similară, lumea culturală internațională avea să ia act de încă un exemplu de respingere a unui traducător în numele unor criterii care nu au de-a face, în mod real și cât se poate de evident, cu competența literară, ci mai degrabă cu o anume ideologie la modă.
Apoi: Spania
„Profil inadecvat/greșit“ – aceasta este formula cu care a fost respinsă propunerea catalană de trăducător a operei Amandei Gorman în Spania. „Mi s-a spus că nu sunt potrivit (…) Nu au pus sub semnul îndoielii capacităţile mele, însă căutau un profil diferit, cel al unei femei, tinere, activiste şi, de preferat, de culoare“, a explicat de curând scriitorul Victor Obiols într-un text remis redacţiei agenției de presă spaniole AFP. Refuzul acestui nume pentru a fi implicat în proiectul de traducere în Spania a textelor Amandei Gorman (care sunt dublate de un cuvânt introductiv semnat de Oprah Winfrey) vine în mod cert din Statele Unite; Victor Obiols, relatează presa internațională, nu a putut spune însă dacă acest refuz a venit de la editura americană care a publicat în ediția originală textele Amandei Gorman sau de la agenții literari ai acesteia. Spre deosebire de „alba și nonbinara“ din Olanda, Victor Obiols nu este un nume aflat la început de carieră; el este, între altele, prestigios traducător al mai multor opere scrise de William Shakespeare şi Oscar Wilde. Traducătorul catalan a mai menționat în legătură cu scandalul în mijlocul căruia se află și că „este un subiect foarte complex, care nu poate fi tratat cu lejeritate. Dar dacă nu pot să traduc o poetă pentru că este femeie, tânără, de culoare şi americancă din secolul al XXI-lea, atunci nu pot să îl mai traduc nici pe Homer, pentru că nu sunt un grec din secolul al VIII-lea î.e.n., sau nu aş putea să îl traduc pe Shakespeare, pentru că nu sunt un englez din secolul al XVI-lea“.
Poemul Amandei Gorman – câteva versuri
„Vom fi veșnic împreună unii cu alții, victorioși / Nu pentru că nu vom mai cunoaște niciodată înfrângerea / ci pentru că nu vom mai încuraja vreodată diviziunea / Scripturile ne zic să ne imaginăm /cum fiecare stă sub propria viță de vie și propriul smochin / Și nimeni n-ar trebui să se mai teamă / Dacă vrem să ne ridicăm la înălțimea acestor vremuri / Atunci victoria nu înseamnă ascuțișul lamei / ci podurile pe care le facem între noi / Aceasta este promisiunea de a aduce lumina / dealului pe care-l urcăm / Măcar de-am îndrăzni! / Pentru că a fi american este mai mult decât o mândrie pe care o moștenim, / este trecutul din care pășim și cum anume îl reparăm“. Acesta este un mic fragment (în traducerea Adelei Rachi) din poemul militant scris și citit de Amanda Gorman, în fața unei audiențe uriașe, chiar în cadrul ceremoniei oficiale de învestire a lui Joe Biden în funcția de președinte al Statelor Unite.
Profil
În multe dintre prezentările care i se fac, despre Amanda Gorman se spune că este poetă și, cu un termen care are (la noi și, în general, în Estul Europei) și un consistent trecut comunist, „activistă“. Despre sine a spus – într-o caracterizare sumară, cu o evidentă tușă ideologizantă – că e „o fată de culoare și slabă, descendentă a sclavilor, crescută de o mamă singură“. A studiat sociologia la Universitatea Harvard. În 2017 a fost declarată „National Youth Poet Laureate“. Odată cu participarea sa la inaugurarea mandatului dlui Biden, cel de-al 46-lea președinte al Statelor Unite, Amanda Gorman a devenit cea mai tânără poetesă care participă la un asemenea moment ce marchează tranziția de putere la cel mai înalt nivel din SUA. Robert Frost, Maya Angelou și Elisabeth Alexander sunt alte trei nume de poeți americani care au participat la asemenea momente; J. F. Kennedy, Bill Clinton și Barack Obama sunt, la rândul lor, trei șefi de stat americani care au avut asemenea momente poetice la debutul mandatelor prezidențiale ale acestora. Poemul rostit în ianuarie la „inaugurarea Biden“ de Amanda Gorman – un poem care amintește pe alocuri ca atmosferă de versurile militante alea activiștilor din „câmpul literaturii“ din primele decenii ale socialismelor est-europene – se intitulează „The Hill We Climb“ (Dealul pe care îl urcăm).