Poeme de Aurel Ștefanachi

– abilitate –
cel mai bătrân reparator
de dacii din cartier orb
reumatic și operat de cancer pe
deplin convins de inutilitatea
democrației – în scara blocului
către factorul-poștal:
„în ședințele noastre de partid nu
mișca nici musca –
doar secretara cu câte un
sân în afara sutienului
peste bluză ca ușor să-l
adulmece directorul, chiar de
față cu noi trecea uneori
de-a lungul sălii de ședință
în rest smirnă și disciplină” –

Cum sa nu plâng? – și …
atât la mitropolie cât și
la primărie și mai ales la
prefectură nu vezi un ceas
de perete – cum își măsoară
oamenii de acolo viața?
ceasul de la mână
mereu te înșeală …
înțelegi dumneata!

Cele opt forme ale visului meu
„Iată apele sfinte ale Gangelui,
sfinţesc gura întredeschisă a morţilor.“
în fața uriaşului diamant se deflorează
râul roşu (bănetul abisului zornăie: chircit
leul – în voie dihorul): prometeu până la
gât în amintirile virginității (ne vom trezi
înecați – rațiunea la îndemâna oricui:
monstrul în salonul vernil dansează
striptys: precursorul dogmatic susține eficiența
melancoliei: dinspre adâncimea apei: dinspre
miezul pietrei întipărit se distinge) – „eu între
poem şi moarte perfect alipesc marele
OU: la picioarele mele înecatul – floarea
carnivoră în slavă!“
* şi încăperile explodează: (trezit în varul
luminii te numeşti insectă – cuvintele îți
dau foc: imperceptibilă cenuşa se întinde:
venele rămase deschise înlesnesc aripile
disperării:) – explodează crabii (bucăți roşii de
carne înghit alți crabi) – în mlaştini apele
iradiază stârvuri docte); unele bucăți roşii de
carne plesnesc suprafețele adâncurilor: obscene
adevăruri se înalță: explodează toate
plantele – te îngrozeşti: simți blândețea
găurilor negre: (cățărându‐te pe muntele
scufundat: crezi în accesibilitatea demenței).
„cine ştie dacă vom arunca într‐o zi măştile
pe care le purtăm pe față fără ştire“:
hermafroditul ochi planează irecuperabil:
determinat este între haos şi psyche –
consumă deşerturi: consumă geometrii:
(adică te ține în genunchi – adică nu te
lasă să devii „el“) – vede în înăuntru
până „el“ însuşi semnifică nevăzul:
(văzul total); cele nevăzute încep să ridice
pânze – iar noi ca nişte medalii delimităm
muntele scufundat: hymen dublu semnificând
reculul trecerii – pururi.
* odgoanele acoperişului – unic (existând precum
râurile de cenuşă) rămase alandala: (trag morții
din ele) caii sub pământului nechează:
acoperişul‐unic se dilată, formează valuri (dispare);
ce limpede se defineşte în thot: (anume galaxii
nemişcându‐se conturează vidul – ceața roş – violet
a extazului absurd): nu există acoperişul unic!
nu există odgoane! există doar linii absolute
forfecându‐ne! deasupra acestora
„Bâlbâiți, duhnind,
şchiopătând, grohăind ne ocupăm cu muritul“–
unul din înăuntrul celuilalt sorbim fotografiile
copilăriei (trupurile noastre păroase ne înspăimântă).
*ochii îmi sfarmă mâinile: mâinile îmi
sfarmă genunchii: genunchii prind rădăcini
(în gură lapte de cucută) cuvintele îmi ară
carnea: (scrie dacă eşti în stare).
în etanşeitatea vieții auzi farurile singurătății
oglinda vorace înghite sau vomită
imaginea ta (găseşti propriu‐ți schelet de tine
iubit); în vegetații luxuriante pierzându‐te
precum ligamentele alte ființe. străfulgerând
ecranele înghețului: (Blidad din Suah a
luat cuvântul şi a zis: „Puterea şi groaza
sunt ale lui Dumnezeu“):
* depunem mărturie pentru frumusețea
caracatiței; (imaculăm) roțile de uraniu:
(dansăm pe călcâie – şi ni se văd rărunchii, lucrurile
amestecate cu sângele nostru): ceva
curgător – impalpabil deschizându‐se în urletul
esenței: (pulpele grosolane ale neantului divinizate)
– sunt ud leoarcă, mănânc
fructele marelui‐gol: albiile cifrei unu
rostogolindu‐mă: (magicul ghimpe se dezvoltă)
– sunt ud leoarcă: grinzile cerului plutind
prin aceeaşi apă:
„Într‐o seară, mi‐am aşezat Frumusețea pe
genunchi – Şi mi s‐a părut amară. – Şi
am înjurat‐o.“ – cap de cal sufletu‐mi cu
bețigaşe de aur sustrăgea altă frumusețe: eu
nu vedeam decât munții de smoală: şi nu
era nici amiază: şi nu era nici sărbătoare –
val de pucioasă şi crizanteme se
invoca (paiață eram: îmi scoteam picioarele
prin orbitele zămislitorului) – epilepticule scrii
pe dinăuntru: ne trezim în plesniturile
dinților tăi (substanța cuvintelor te
sugrumă:) – …convulsii, mâluri ale satanicei
trezii.
*acum sunt lucid „îmi sărut mâinile“;
buzele mele sângerânde foarfecă trupul
îngerului care urlă, care blesteamă – (viața
asupră‐mi iluminându‐se de moarte:
fără infinit depunându‐se:) O, de unde vin
aceste steaguri lemnoase: printre falduri
curgându‐le scrisul…

Fereastră înghețată
– o mărturisire –
cine deține secretul, ordinea, plinul – din
carte, din moarte ‐din FARUM…
(în prelungirea semnului legii destinului
s‐a văzut: s‐a pierdut: – trupu‐mi de înger…)
ud – leoarcă scribul îndepărtează cenuşile:
fi‐va atâta lumină – fi‐va orbirea‐mi?
abatele putred / ciopleşte chivotul său
dintr‐o piatră detestabil curgând în infern –
dintr‐o rază semănând cu medeea
la malurile desțelenite ale frigului –
luciditatea întregului şi deşertăciunii;
ud – leoarcă scribul distinge mesajul şi osânda…
răzgândeşte‐mă pastel al morții – iubită
de duhurile calde mie sortită – silogism;
răzgândeşte‐mă – astă noapte te‐am zămislit
fragedă stampă / o carne a mamei mele –
prea aproape fiindu‐mi castă lumină –
ud – leoarcă scribul se adaugă celor din urmă…
răzgândeşte‐mă pastel al morții – centru
al vestirii şi demenței – ca apoi în egeea
să mă includ faptelor tale de dragoste –
între menhir şi animalele mici ale visului
artă şi viață / religie şi voluptate a morții –
ud – leoarcă scribul naşte o funie…
Okeanus plevos şi căzut în genunchi căzut în
dizgrație bate din palme – niciodată nu vei scăpa de
tine: cunoaştere a ta: paradigmă, samsara şi budism –
din începuturile spațiului embrion luciferic – ud –
leoarcă scribul îşi taie brațele…
mă aflu aşa de pustiu/aici în Atena
printre bălării, cercuri, anateme, câini, lampadare –
răzăluiesc efigii şi platoşe / număr sclavii şi enoriaşii
bufnița – hiperboree pe umărul meu are o aripă de lut
strigă din toate puterile că are să mă înghită –
ud – leoarcă scribul desparte trupul de suflet…
iar în laborioasa dimineață a inspirației
s‐a găsit cadavrul –
Caliope plutind;
s‐au găsit aripi / s‐au găsit sisteme ideatice;
trupuri sensibil trecute în vis împodobeau
mediul ambiant; cu patimă sărutau frumoasele dame
ud – leoarcă scribul s‐a făcut pâslă şi rumeguş…
Fereastră înghețată / halucinație / corporație
a magului care stă ghemuit –
când scrisul nu ține loc de prelată şi rugă;
când scrisul nu aduce medalii;
Fereastră înghețată / Halucinație !
ud – leoarcă scribul îşi află odioasa prezență… l