Lirica politică în istoria românească

Cristian Preda a avut ideea ingenioasă de a recurge la un soi de reconstituire a istoriei politice autohtone plecând de la versurile vehiculate la momente electorale sau în diverse situații relevante pentru tensiunile din societate. Titlul volumului evocă versurile atribuite poetului George Crețeanu: „Tiranul cu nas mare/Cu suflet mic,/Spre a nației pierzare/Compuse-o Adunare/ De oameni de nimic“. Tiranul era domnul Gheorghe Bibescu și textul viza manevrarea alegerilor din 1846 astfel încât deputații să nu poată schița vreun gest de frondă. Trebuie să menționăm și faptul că volumul nu este o simplă antologie, ci o lucrare ce caută să identifice rostul și locul versurilor în imaginarul politic restabilind contextul în care lirica populară a fost concepută. Volumul este de fapt o continuare a cărții publicate de profesorul de științe politice în 2011 (Rumânii fericiți. Vot și putere de la 1831 până în prezent), lucrare ce se încheia cu o anexă intitulată chiar Lirică electorală, sloganuri și versificații satirice de campanie. În răstimpul de aproape un deceniu care s-a scurs de atunci Cristian Preda a adunat aproximativ 770 de bucăți lirice de la începuturile modernității politice până în 2020, fiecare an, de la 1834, fiind reprezentat măcar cu o mostră. Această impresionantă operă de căutare – excluzând totuși arhivele – a fost dublată de o examinare academică a fenomenului reprezentării politice și a modului de exercitare a autorității pornind de la lirica politică (p. 7). Textele selectate vădesc o oscilație între vituperare și laudă, între apologie și satira cea mai mușcătoare, între adorația pentru principe și cultura unei libertăți individuale confundată uneori cu anarhia. (p. 8). Demersul autorului este ca o incursiune într-o cultură populară puțin studiată, populată cu autori minori, cei mai mulți anonimi, dar și cu textieri foarte cunoscuți precum Jean Moscopol. Au intrat în analele satirei politice versurile sale: „Într-o țară comunistă,/Când ești fire arivistă/Și-ai și-un caracter sinistru,/Poți ajunge repede ministru“. Între cei vizați era și Mihail Ralea – lider al Frontului Renașterii Naționale (FRN) și ministru al dictaturii regale – care reușise performanța de a ajunge ministru și sub guvernarea procomunistă Petru Groza. De altfel, opoziția politică din anii 1945 și 1946 a taxat aspru recrutarea de către comuniști a multor FRN-iști: „Toți progresiști, toți fripturiști,/Și «democrați» de rasă,/Azi BPD-iști, ieri FRN-iști/Și mâine… ce vă pasă?“ (p. 258). Volumul surprinde și modul cum se modifică versificația politică odată cu intrarea într-un regim autoritar. După momentul 10 februarie 1938 – instituirea dictaturii regale – nu mai sunt citate satire contra puterii, autorul aducând în atenție mai degrabă texte omagiale, singurele care puteau fi publicate. Însă este de presupus că diverse creații în versuri, contestatare în raport cu regimul dictatorial, au circulat și au fost colectate de autoritățile polițienești (Siguranța, Inspectoratele de jandarmi). În mai multe privințe, cultul personalității lui Carol II îl anunță pe cel al lui Ceaușescu, iar organizația de tineret care a ființat în timpul dictaturii regale (Străjeria) anticipează o înregimentare și mai pregnantă (grupările de pionieri și uteciști). Autorul citează o poezie a Mariei Cosma, elevă la Liceul „Domnița Ileana“: „Toate, astăzi, Majestate, curg în calea vieții Voastre/Ca prisos de jertfă sfântă împletită-n rugi fierbinți/Azi străjeri și străjerițe duc spre zările albastre/Glasul inimilor, jertfă pe altar de biruinți“ (p. 237). Versurile nu diferă cu mult de cele închinate mai târziu de către pionieri lui Ceaușescu. Există și alt tip de „supraviețuiri“; în folclorul istoriografic a circulat informația că istoricul Constantin C. Giurescu, fost ministru al Propagandei sub Carol II, a fost unul dintre intelectualii care, la momentul 1974, a sugerat ca la „încoronarea“ lui Ceaușescu ca președinte să fie folosit și un sceptru. De altfel, avem și proba documentară a contactului privilegiat al istoricului cu secțiile CC al PCR (ni s-a păstrat un autograf acordat de acesta lui Mihai Dulea exprimând vii mulțumiri și afectuos omagiu).