Cel aflat pe cale

Karácsonyi Zsolt (n. 1977, la Arad) este liderul generației de poeți douămiiști de expresie maghiară din România. Critic literar și de teatru, redactorșef al revistei bilunare „Helikon“, editată de Uniunea Scriitorilor din România, traducător literar, președinte al Ligii Scriitorilor Ardeleni Maghiari, Karácsonyi Zsolt a fost distins cu prestigiosul Premiu József Attila. Recent a publicat la Editura Tracus Arte volumul Faust pe mări, volum apărut cu sprijinul Fondului Literar Petőfi. Traducerea din limba maghiară și prefața îi aparțin distinsului profesor George Volceanov. De altfel, prefața amplă este un exercițiu de clarificare a comprimărilor de sens ale volumului: „Având de ales între iadul imaginat de Dante sau Marlowe și Raiul lui Goethe, Karácsonyi Zsolt a preferat o a treia cale – cea a apei, a purificării și a metamorfozei. Așadar, Faust nici nu se va perpeli în flăcările iadului, nici nu își va savura iertarea și mântuirea din Ceruri, ci va fi plasat în Purgatoriul mărilor și oceanelor – prilej de reflecții legate de trecut, prezent și viitor, de locul omului în univers, de sensurile vieții. Avem un superb poem ce nu poate fi povestit, rezumat pe episoade, un poem pe cât de marlovian la început, pe atât de ovidian în final.“ La traducerea în limba română cartea a primit titlul Faust pe mări, un titlu solemn și profund, deosebindu-se de cel din limba maghiară, mai ludic, Ússz, Faust, ússz! (Înoată, Faust, înoată!). Remarcabila bogăție de sens a mitului este concentrată în cele câteva zeci de pagini ale cărții poem. Un poem care comprimă până la incandescență simbolistica mitului faustic și o întreagă literatură căreia acesta i-a dat naștere. Peste dezvoltările „tradiționale“ ale mitului, Karácsony Zsolt scrie și rescrie posibilități moderne și postmoderne de extindere ale acestuia, poemul fiind, în acest sens, un palimpsest. Înțelegerea poemului cere o arheologie a mitului care a marcat cultura și literatura Europei. Chiar înscris în siajul acestei tradiții literare, un Faust acvatic ar fi fost doar un artificiu, o bravadă simpatică și cam atât. Faust pe mări este însă un poem sapiențial, ezoteric, de o frumusețe stranie și de un mister care, așa cum îi stă bine literaturii înalte, nu poate fi descifrat până la capăt. Nefiind o simplă viețuitoare acvatică, ci o ființă conștientă de sine, interconectată cu mediul acvatic, acest Faust pelerin este o ființă fantastică ce provoacă deopotrivă taxonomia, dar și imaginația cititorului. Faust marin a pierdut mare parte din atributele fizice umane în timp ce simțurile și capacitățile intelectuale s-au hiperbolizat, el simte enorm și vede monstruos, dar și înțelege nemărginit, așa cum îi permite ființa sa, plutind în ape ca într-un lichid amniotic, trăind senzația lipsei limitelor, a dizolvării urmate de contopirea cu lumea – ocean primordial. Granițele dintre lumi nu sunt rigide ori inexpugnabile. Un poem al șlefuirii de sine, psihodramă ritualică, itinerariul pe care Faust îl parcurge este unul de rafinare a esenței sufletești, de atingere, printr-o serie de încercări și transformări alchimice, a perfecțiunii. Titlurile jalonează poemul indicând aceste etape. Înoată, Faust, înoată cuprinde trei tablouri: Noaptea, Ziua și Marea. Vâltoarea e alcătuit din trei părți: Corabia lumii, Ochiul furtunii, Apa sfârșitului. Trezirea lui Nimfaust cuprinde trei semne: Apa îngerească, Veneția i se închină lui Nimfaust și Al treilea semn. Întunecata claritate a enigmei (cu o expresie a lui Gérard Denizau) acestui poem constă în procesul de transmutare interioară. Astfel, de la stadiul de novice, Îmi spune să privesc adânc în mine,/ privesc în jur, nu văd nici o greșeală, trecând cu bine prin ochiul furtunii, mă roagă toate:/ dă drumul timonei – / e suficient s-ajung cu totul altul și ajung la desăvârșire, Dispare temnița/ și se topește plumbul devenind regele a cărui privire radiază de-asupra capetelor noastre. Scris cu o nonșalanță și o deschidere spre mit cuceritoare, inspirat și plin de fantezie, poem al unui mister elaborat, Faust pe mări este o alegorie a triumfului minții asupra haosului.