Am avut ocazia, în prefața scrisă la prețiosul său volum autobiografic Privind spre Ierusalim (București, Editura Hasefer 2016), să-mi exprim admirația pentru prestigioasa activitate a dlui inginer Baruch Tercatin, ca vulgarizator, în sensul bun al cuvântului, al valorilor iudaismului, prin publicarea a numeroase articole și cărți. Printre acestea un loc aparte este rezervat Bibliei și fundamentelor religioase ale sărbătorilor evreiești, așa cum reiese chiar din titlurile lucrărilor sale, printre care : Din înțelepciunea Torei și a hasidismului (2000 și 2003), Dicționar de personalități biblice și reprezentarea lor în artă (în colaborare cu profesoara Viorica Constantinescu) (2004 și 2014), Pirkei Avot (2004), Sulul Esterei (Meghilat Ester, 2005), Cartea Rut (Meghilat Rut, 2006) și Hagada de Pesah. Legi, de cult, comentarii și tradiții (2018) la care am avut onoarea să particip, cu un articol intitulat Pessah 5778. O Hagada în limba română.
Acest din urmă volum editat în condiții grafice deosebite pentru care Editura Hasefer merită elogii, a fost realizat în colaborare cu eminentul rabin israelian Menahem Hacohen care a îndeplinit între anii 1997-2011, funcția de Mare Rabin al comunităților evreiești din România. Ambii autori au adus explicații și comentarii originale care îmbogățesc textul Hagadei, care însoțește celebrarea sărbătorii de Pesah, și care, tradusă în numeroase limbi, a cunoscut peste 3.000 de ediții începând din secolul al XV-lea. Colaborarea fructuoasă dintre acești doi autori se concretizează de astă dată prin publicarea în limba română a primului volum (dintr-un total de cinci) al comentariilor lui Menahem Hacohen consacrate Torei (Pentateuhului) apărute în ebraică cu titlul Torat Am („Tora pentru popor“, în sensul de „Tora pe înțelesul tuturor“), actuala ediție fiind coordonată de Baruch Tercatin.
Biblia în general și Tora (Humașul, Pentateuhul) în mod deosebit au beneficiat de numeroase comentarii, cele datorate lui Rași (acronim de la Rabi Șlomo Ițhaki) – Solomon Ben Isaac (1040-1105) fiind cele mai cunoscute și cele mai apreciate din toată literatura exegetică evreiască. Celebrul rabin născut la Troyes în Champagne, în nord-estul Franței, ocupă într-adevar un rang privilegiat printre toți comentatorii, el merită pe deplin titlul de Parșan Data, Interpret al Legii, care i-a fost acordat. Explicațiile sale sunt dovada unei excepționale erudiții biblice, talmudice și rabinice. Așa cum au subliniat numeroși savanți, printre care Jacob Kaplan, fost Mare Rabin al Franței, sau Alexandru Șafran, fost Șef Rabin al României și Mare Rabin al Genevei, Rași se străduiește să degajeze semnificația textuală, literală, denumită în ebraică pșat, dar nu renunță la comentariul dialectic și omiletic denumit în ebraică draș, atunci când trebuie precizat un comandament al Legii. Acestea și celelalte două căi de interpretare a Torei, remez (simbolic) și sod (ezoteric), care împreună sunt conținute în acronimul pardes, se regăsesc și la alți mari exegeți. Rabinul Malbim (Meir Leib Ben Iehiel Mihael) (1809-1879) care, născut în Volhinia, a fost prezent la București (1858-1864), este considerat ca unul dintre cei mai importanți exegeți ai Bibliei din secolul al XIX-lea. Comentariul său pune și el în valoare importanța semnificației literale (pșat) a textului biblic.
Comentariul lui Rași consacrat Pentateuhului care a fost tradus atât în limbile de largă circulație – germana, engleza și franceza, dar și latina (!), ar merita fără îndoială și o traducere în limba română, un proiect titanesc. Din fericire, bogăția, densitatea și limpezimea învățăturii lui Rași se regăsesc în comentariile moderne și pertinente ale Marelui Rabin Menahem Hacohen. Acesta constată pe bună dreptate că Rași pe care el îl numeste „Părintele exegeților“ pune accentul pe explicația textuală : „Eu nu vreau să explic decât ceea ce este textual în Mikra“, dar, adaugă Menahem Hacohen, „deși chiar și în interpretarea lui sunt multe explicații ale Mikrei făcute în stil hermeneutic“. Pentru rabinul israelian, „interpretarea textuală scoate la iveală sensuri simbolice, omiletice, dezvăluie aspectul ezoteric, iar simbolurile luminează sensul literal“. Originalitatea demersului Marelui Rabin Hacohen consistă în faptul că el a știut cu multă acribie să exploateze exegeza clasică și tradițională, combinând-o cu actualele interpretări ale Bibliei, luând în considerație atât tezaurul hasidismului cât și orientările etice din prezentele ieșivoturi israeliene.
Prezentul volum este consacrat „Genezei“, primei cărți a Bibliei ebraice, Be-reșit („La început“), denumită în tradiția evreiască și Sefer maase be-reșit („Cartea începutului“) sau Sefer beriat ha-olam („Cartea Creației lumii“), conține 50 de capitole împărțite în 12 pericope săptămânale. Celelalte patru cărți ale Humașului (Pentateuhului) sunt denumite și ele în ebraică, după primul cuvânt din cartea respectivă : Șemot („Exodul“), Va-Ikra („Leviticul“), Be-Midbar („Numerii“), Dvarim („Deuteromul“).
Cartea Be-Reșit relatează originile umanității și ale poporului Israel: în primele 11 capitole găsim crearea lumii, viața lui Adam și Eva, a lui Cain și Abel, povestea potopului; în capitolele 12-36, istoria patriarhilor Abraham, Isaac și Iacob ; în capitolele 37-50, povestea lui Iosif, fiul preferat al lui Iacob, care a fost vândut de frații săi și a ajuns ministru al Faraonului în Egipt. „Povestea lui Iosef“ care beneficiază de o popularitate deosebită a fost abordată deja în Antichitate de Filon din Alexandria (sec. I e. n.), inițiatorul exegezei alegorice a Scripturii. La Rași, după cum a observat profesoara Esther Starobinski-Safran (în „Esquisse de la figure de Joseph selon Rachi“, in Héritages de Rachi, sous la direction de René-Samuel Sirat, Paris – Tel Aviv, Editions de l’éclat, 2006, p. 193-206), se regăsește o nouă viziune, îndepărtată de discursul hagiografic, un amplu comentariu urmat de povestiri biblice, aventurile lui Iosef în Egipt simbolizând destinul poporului Israel printre națiuni.
Be-reșit este o carte esențial istorică, evenimentele sunt prezentate cronologic, întrerupte doar de câteva digresiuni privind genealogiile (capitolul 36) sau benedicțiunile lui Iacob fiilor săi (capitolul 49). În același timp, Be-reșit posedă frumoase calități literare, dar și morale și etice, așa cum reiese din exemplul dialogului între Dumnezeu și Abraham care intervine în favoarea locuitorilor orașelor Sodoma și Gomora, sau din versetele consacrate justiției divine (capitolul XVIII, 17-32) sau „sacrificiului“ lui Isaac (XXII, 1-19).
În perspectiva pre zentării „Torei pe înțelesul tuturor“, Menahem Hacohen utilizează ca metodă în comentariile diferitelor pericope (capitole) prezentarea unor teme principale legate de problematica generală, la care sunt adăugate maxime, idei, expresii din vasta literatură talmudică și rabinică, opinii ale unor mari exegeți și, adesea, povestiri hasidice. Astfel în capitolul „Omul și creatorul său“, după reproducerea câtorva versete (Bereșit / Geneza 1: 26-28; 2:7; 5:1), privind crearea omului „după chip divin“, găsim numeroase citate, printre care: Avot de Rabi Natan („omul ca alesul creației“), tratatul Sanhedrin („un singur părinte ne-a făcut“), Rambam (Maimonide) (,,lumea a fost creată pentru mine“), Rabi Haim din Țanz, autorul Divrei Haim („închipuiri greșite“), Rabi Simha Bunim din Peshiska („Faceți copii și înmulțiți-vă ca oameni“), Rabi Moșe Hacohen din Razvadov („oare de ce moarte are parte omul“), Rabi Zalman Shneur, autorul lucrării Tania („strigă din pământ“)… Acest singur exemplu atestă atât vasta erudiție a Marelui Rabin Menahem Hacohen, dar și diversitatea și amploarea interpretărilor.
O traducere este o întreprindere periculoasă, susceptibilă de a conține erori datorate ignoranței sau slăbiciunii traducătorului, sau în unele cazuri datorate unei voințe deliberate de a falsifica și de a denatura adevărul. Maeștrii Talmudului, în special în tratatul Sanhedrin, ne fac atenți contra acestei derive. Dar traducerea este în același timp, și mai ales, o întreprindere exaltantă, care permite accesul la un univers nou, la îmbogățirea cunoștințelor, și, în cazul de față, la o mai bună cunoaștere și înțelegere a primei cărți a Bibliei, în lumina comentariilor Marelui Rabin Menahem Hacohen și nu numai. Iată de ce inițiativa lui Baruch Tercatin este demnă de toată lauda, iată de ce țin să felicit pe toți cei care au contribuit la realizarea acestei noi și valoroase publicații, prima carte a „Cărții cărților“, oferită lumii de poporul Israel.