Svetlana Aleksievici este cu siguranță, în ultimele săptămâni, laureata Premiului Nobel pentru Literatură care beneficiază de cea mai mare atenție la nivel mondial. Această situație aparte este în strânsă legătură cu amplele mișcări de protest care (încă) au loc în Republica Belarus. Prezentăm în cadrul acestui material care compilează și concentrează informații din surse deschise, românești și internaționale, o suită de detalii și repere – unele recente, unele mai vechi – care conturează profilul public (în sensul cultural, dar și civic) al Svetlanei Aleksievici.
l Mai mulți diplomați europeani – între care ambasadorii din România, Lituania, Suedia, Cehia, Austria și alte state europene – au mers în data de 9 septembrie acasă la Svetlana Aleksievici, într-un gest fără precedent în ultimele decenii. Scriitoarea și jurnalista Svetlana Aleksievici este membru al Consiliului de Coordonare al opoziției din Belarus, iar descinderea diplomaților europeni a fost făcută pentru a preveni o eventuală arestare a acesteia.
l „Am primit informații că persoane necunoscute sună la apartamentul Svetlanei Aleksievici, probabil reprezentanți ai serviciilor secrete sau poliției“, a declarat ambasadorul Lituaniei în Belarus, Andrius Pulokas. Acesta a dat explicații și în legătură cu sensul demersului ambasadorilor europeni: „Am decis că ea este sub amenințarea arestului și am mers acasă la ea. Svetlana nu vrea să își părăsească țara.“
l Bogdan Aurescu, ministru de Externe al României, a declarat, la rândul său, că a luat decizia de a-l trimite pe ambasadorul României din Belarus acasă la Svetlana Aleksievici „pentru a se asigura că drepturile omului sunt respectate“. Liderul diplomației românești a mai adăugat în legătură cu această speță delicată: „Cred că trebuie să continuăm să facem presiuni la adresa regimului, pentru a avea un dialog deschis cu opoziția și nu prin mijloace represive.“
l Într-o scrisoare publică trimisă PEN-Club Internațional, datată 9 septembrie 2020, Svetlana Aleksievici spunea: „Mai întâi ne-au furat țara, acum îi fură pe cei mai buni dintre noi, dar în locul celor care au fost smulși cu forța dintre noi vor veni multe alte sute. (…) Vreau să repet ceea ce spun mereu: nu am intenționat să facem o schimbare totală. Noi am vrut ca țara să nu se rupă în două. Am dorit ca în societate să existe un dialog. Alexandr Lukașenko spune că nu va vorbi cu «strada». Sute de mii de oameni, în fiecare duminică și în fiecare zi, ies pe stradă. Aceasta nu este «stada»; acesta este poporul.“ În același document, Aleksievici pune următoarea întrebare: „De ce tăceți când vedeți că un popor mic și mândru e călcat în picioare?“. Finalul mesajului laureatei Nobel pentru Literatură din 2015 este tulburător: „Iarăși cineva necunoscut sună la ușă…“
l În prima decadă a lunii septembrie, Svetlana Aleksievici rămăsese deja ultimul lider al opoziției din Belarus care nu a fost arestat sau care nu a fost nevoit să își părăsească țară, informează presa internațională.
l Activistă civică, jurnalistă foarte cunoscută, scriitoare, Svetlana Aleksievici a fost răsplătită pentru scrierile sale cu cel mai important premiu din lume pentru literatură. În 2015, scriitoarea din Belarus a primit Premiul Nobel, motivația juriului de la Stochkolm fiind următoarea: „pentru scrierile sale polifonice, un monument dedicat suferinței și curajului în zilele noastre“. În 2013, Svetlana Aleksievici a primit o altă foarte prestigioasă distincție: Premiul Médicis.
l „În societate a apărut «cererea» pentru Uniunea Sovietică. Pentru cultul lui Stalin. Jumătate din tinerii între nouăsprezece și treizeci de ani consideră că Stalin a fost «cel mai mare om politic». Un nou cult al lui Stalin în țara în care Stalin a distrus la fel de mulți oameni ca Hitler?! E din nou la modă tot ce e sovietic… Învie idei demodate: despre marele imperiu, despre «mâna de fier», despre «specificul căii rusești»… Au readus la suprafață imnul sovietic, există Comsomol, doar că se cheamă «Ai noștri», există partidul puterii, copie a partidului comunist. Președintele are aceeași putere ca secretarul general. Absolută. În locul marxism-leninismului e ortodoxia… Am întâlnit pe stradă niște băieți în tricouri cu secera și ciocanul și cu portretul lui Lenin. Știu ei oare ce este comunismul?“, scrie, într-unul din textele sale mult citate scriitoarea din Belarus, cu trimitere la fenomene sociale și politice de dată (foarte) recentă din țările care apațin de ceea ce se numește „spațiul ex-sovietic“.
l Cu mai multe zile înainte de gestul de solidaritate al diplomaților europeni, Svetlana Aleksievici fusese chemată ca martor la audierile organizate de o comisie de anchetă a actualei puteri din Belarus pentru motivul că susține o organizație de opoziției la adresa liderului suprem din această țară, Alexandr Lukașenko. Acuzațiile puterii belaruse la adresa organizației de opoziție din care face parte și Svetlana Aleksievici au culminat cu aprecierea că această organizație „amenință securitatea națională“. Ancheta deschisă de autoritățile din Belarus face parte, conform mărturiei președintelui Lukașenko făcută, tot în august, lui Vladimir Putin în cadrul unei convorbiri telefonice, din „planul de măsuri pentru normalizarea situației“.
l La începutul acestui an, în luna februarie, Svetlana Aleksievici – între altele, și una dintre cele mai puternice voci prodemocratice din țările spațiului exsovietic – a declarat pentru un post german de radio: „ Am impresia că Putin a devenit propriul său ostatic, la fel ca președintele belarus Lukașenko. Într-o astfel de situație, nu prea poți să te retragi. Dictaturile sunt brutale chiar și pentru dictatorii înșiși, ei nu duc, de fapt, o viață umană.“
l În cadrul aceluiași interviu pentru postul german de radio, Svetlana Aleksievici a pus un accent istoric foarte important: „ de ce în Rusia și Belarus nimeni nu vrea să vorbească despre faptul că fără Stalin nici nu ar fi fost posibil fascismul?“.
l Vremuri second-hand este prima carte cu care Svetlana Aleksievici a fost cunoscută în România. Volumul – care întregește seria „Vocile Utopiei“, consacrată de autoare celor care s-au aflat timp de aproape un secol sub semnul ideologiei comuniste – a apărut la Editura Humanitas, la foarte puțin timp după ce i s-a acordat Premiul Nobel pentru Literatură în 2015. Ulterior, la Editura Litera au fost publicate alte titluri din portofoliul celei mai cunoscute scriitoare din Belarus: Rugăciune pentru Cernobâl, Soldații de zinc, Războiul nu are chip de femeie, Ultimii martori.
l „Am căutat o metodă literară care să-mi permită o aproximare cât se poate de fidelă a vieții reale. Realitatea m-a atras mereu ca un magnet, m-a torturat și m-a hipnotizat, mi-am dorit s-o fixez pe hârtie. Astfel că mi-am însușit imediat acest gen cu voci omenești și mărturii, probe și documente reale. Așa aud și văd eu lumea – ca pe un cor de voci individuale și un colaj de detalii cotidiene… În acest fel, pot fi simultan scriitor, reporter, sociolog, psiholog și preot.“, spune Svetlana Aleksievici despre metoda sa de a scrie.
l Anul acesta, Svetlana Aleksievici a declarat că lucrează la o nouă carte – „ despre iubirea bărbaților pentru femei, a bărbaților pentru bărbați, a femeilor pentru femei. Despre iubire în general – cel mai mare dar oferit de viață!“.