Și fiindcă tot se apropie alegerile locale. Am vrea să prezentăm în câteva rânduri situația unui mic oraș din sud-vestul țării, Calafat, unde Cronicarul a ajuns pentru câteva ceasuri în această vară. Așezarea beneficiază de o poziție geografică extraordinară: pe malul Dunării, mărginită pe două din laturile sale de marele fluviu, care, așa cum ne arată și harta, face acolo un arc larg. Relieful e și el special: într-o regiune de câmpie, în chip neobișnuit, terenul nu e complet plan, ci se ridică în niște coline care dau locului un farmec aparte: cu variații surprinzătoare de forme și de înălțime, spectaculos, atractiv. Clima este, la rândul ei, prielnică: are influențe mediteraneene. Și de aceea vegetația e diversă și abundentă: orașul te întâmpină cu parcuri, faleze, alei de promenadă, până jos, pe malul fluviului. În plus, urbea are alte două atuuri prețioase. În primul rând: lucrările de sistematizare realizate în secolul al XIX-lea de către Sima Nazaret. Sunt făcute cu cap, sunt făcute cu simțul duratei, o dată pentru totdeauna, după un plan la care au lucrat inginerii Petrache Poenaru și Ioan Simon. Conform concepției lor, au fost trasate cele două axe principale, Bulevardul Tudor Vladimirescu, de la Est la Vest, și Bulevardul Horia, Cloșca și Crișan, de la Nord la Sud. Fiecare, cu două benzi de carosabil pe sens, cu trotuare largi, cu alee pietonală pe mijloc, având de o parte și de alta arbori, bănci și ronduri de flori. Aceste bulevarde au generat direcția pentru restul străzilor. A rezultat o tramă stradală perfect rectangulară. Și, în al doilea rând, e vorba despre o mulțime de clădiri vechi, de bun-gust, de patrimoniu: clădirea Gării, clădirea hotelului-restaurant „Carpați“, grădina „Debarcader“, bisericile „Sfântul Nicolae“ și „Adormirea Maicii Domnului“, numeroasele vile și mici palate, cum e casa construită de Ioniță Marincu, care găzduiește Clubul Copiilor, ori casa construită de primarul I. S. Drăgulescu, care găzduiește Primăria; și, mai cu seamă, clădirea reprezentativă a Calafatului, înscrisă în lista Monumentelor Istorice, Palatul Ștefan Marincu, ridicat între 1904 și 1907 de către constructorii italieni Adotti, Georgetti și Traunero, după planurile celebrului arhitect francez Paul Gottereau, sub supravegherea arhitectului de origine poloneză Constantin Rogalski; e un edificiu copleșitor prin frumusețe, cu marmură adusă din Italia, cu imense oglinzi de Murano, et caetera, et caetera. Din păcate, astăzi, aceste comori (cu prea puține excepții) sunt într-o stare avansată de degradare sau chiar sunt distruse (istoricul hotel-restaurant din centru, grădina „Debarcader“ și altele). Trebuie amintit că s-au făcut unele intervenții la imobile și la străzi cu valoare istorică, dar au fost cu totul neinspirate și mai mult au stricat decât au reparat. Nu avem cum să nu ne gândim: noi lăsăm un asemenea spațiu urban minunat să moară încet și trist. În schimb, dacă ar fi avut nemții, austriecii sau chiar ungurii un orășel cum e Calafatul, fără îndoială, l-ar fi transformat într-o bijuterie. Sau, mai aproape de noi: dacă orașul ar fi avut un primar ca Emil Boc sau Ilie Bolojan, tot așa, s-ar fi salvat și ar fi devenit înfloritor. De aceea, spunem: e foarte important să alegem în 27 septembrie oameni potriviți la cârma orașelor și satelor noastre.