Am exprimat în acest colț de pagină ideea că majoritatea parlamentară s-a comportat inacceptabil în perioada pandemiei: și fiindcă a silit și silește guvernul minoritar să acorde populației felurite beneficii într-un moment de regres economic, și fiindcă, alături de Avocatul Poporului și de Curtea Constituțională, a făcut tot ce i-a stat în putință că să împiedice aplicarea de către autoritățile în funcție a măsurilor de protecție sanitară (pentru ca, mai apoi – uimitoare culme a ipocriziei – să-și poată acuza adversarii că nu iau măsuri!) și fiindcă, într-o situație excepțională (pandemie plus, curând, alegeri locale și, apoi, alegeri parlamentare), vrea să doboare guvernul prin moțiune de cenzură, riscând să arunce țara din criză sanitară în haos.
Dar, e firesc să ne întrebăm, cum ar fi trebuit să se comporte, să acționeze niște forțe politice responsabile într-o stare de criză maximă, cum e aceasta, când funcționarea societății și viața tuturor cetățenilor se află în pericol? Aș spune că aidoma unor echipe sportive care se confruntă aprig în teren, dar apoi, în afara jocului, își dau mâna și comunică rațional, civilizat. Da, în fața unei amenințări de o gravitate neobișnuită, aceste forțe politice s-ar cuveni să pună capăt disputelor mărunte politicianiste și să caute soluții împreună, pentru a ține piept acestui rău uriaș, supra-partinic, ca să zicem așa. Când miza e atât de mare, sănătatea oamenilor, soarta țării, este normal să lași deoparte zâzaniile, sfezile, vrajbele, ciondănelile, încăierările inter-partinice. Există o linie roșie care nu poate fi nicidecum trecută, de niciunul dintre actanții politici, dacă ei doresc să joace un rol semnificativ în ceea ce înseamnă evoluția noastră ca societate: în fața dezastrelor (războaie, calamități naturale, nenorociri sanitare), logica interesului de partid, a dihoniei sterile, a lui care pe care e obligatoriu să înceteze. (G.C.)
P.S. Ajuns la mare și văzând îmbulzeala de acolo, ministrul Sănătății, timorat probabil de acuzele întețite ale adversarilor politici privind instaurarea dictaturii sanitare (ce gogoriță!), a declarat stânjenit și șovăielnic că el, unul, nu ar face plajă în astfel de condiții sanitare total nesigure. Atât. Când s-ar fi cuvenit să arate fermitate: împreună cu ministrul de Interne trebuia să dispună închiderea plajelor și a teraselor care nu respectă reglementările de distanțare fizică impuse. Sigur, o astfel de decizie e nepopulară și ar însemna pierderea unui număr important de voturi. Dacă autoritățile tot nu au curajul unor asemenea hotărâri antipatice, atunci mă întreb de ce nu deschid ele și restaurantele, sălile de cinema și de teatru? Dacă-i bal, bal să fie! Măcar am avea o singură măsură pentru toți! Și, oricum, nu poate fi mai rea pentru sănătatea publică frecventarea acelor locuri, decât este buluceala lăsată-n voie pe litoral.