A început campania electorală pentru alegerile locale. E de subliniat: cea mai mare eroare pe care o putem comite ca alegători este să considerăm că toți candidații sunt o apă și un pământ. Adică, nu contează pe ce nume punem ștampila, fiindcă, oricine ar câștiga, viața comunității din care facem parte tot nu se schimbă în bine. Dacă raționăm astfel, ajungem ușor la un alt pas greșit: nu mergem la vot, fiindcă nu ne simțim reprezentați, fiindcă nu avem încredere în nimeni. În anii tulburi 1990, da, un asemenea comportament de alegător era probabil justificat: de regulă, voturile, cum desigur n-am uitat, se cumpărau ieftin, penibil, cu o pungă de zahăr și un litru de ulei, iar cei ajunși în frunte nici nu se pricepeau să conducă și nici nu erau preocupați de soarta colectivității. Alegerile nu însemnau decât un simulacru rizibil al democrației. Între timp, situația s-a modificat: acum, există localități mari și mici bine administrate și altele, prost administrate. Ne este la îndemână să facem comparație și apoi să fim atenți cui dăm votul. De pildă, în București: e suficient să ne deplasăm pe stradă și ne dăm seama imediat când am trecut dintr-un sector cu o conducere de ispravă în altul căzut pe mâna unor ageamii. Astfel, circulăm cu mașina pe Bulevardul Theodor Pallady, apoi pe Bulevardul Nicolae Grigorescu și vedem că totul e curat, e foarte îngrijit, există multă verdeață (arbori, flori, gazon proaspăt), dar și mobilier stradal, trotuare, parcări – impecabile toate (Sectorul 3); curând, intrăm pe Bulevardul Chișinău, ajungem și pe Bulevardul Pantelimon și suntem izbiți de aspectul de urbe ponosită, lăsată de izbeliște (Sectorul 2). Sau, tot la capitolul dezamăgiri: dacă ne poartă pașii într-un oraș din sudul țării, la Oltenița, și ne ducem în port, dornici să privim Dunărea, ce găsim? E acolo un fel de ponton meschin, vechi, ruginit, unde, Dumnezeule!, mai și acostează vasele de croazieră elegante, care vin din străinătate: turiștii europeni coboară, sunt urcați în autocare și duși la București. Locul e plin de bălării, de gunoaie, de praf. Pare sălbatic. Ne închipuim ce șoc au oamenii aceia când au trecut prin Viena, prin Budapesta și nimeresc în spațiul acesta înfiorător, parcă din afara lumii (din afara lumii civilizate, fără doar și poate!). Continuând cu exemplele, să ne îndreptăm spre celălalt pol: avem în minte așezări urbane ori comune în care primarii secondați de administrațiile locale au realizări extraordinare în ceea ce privește transformarea în bine a acelor localități: Emil Boc la Cluj, Ilie Bolojan la Oradea, Mircea Hava și Ion Dumitrel la Alba Iulia, Mihai Chirica la Iași, Gheorghe Damian la Ciugud. Ei pot fi un model și un imbold pentru toți. Așadar, atenție cui dăm votul nostru!