Profesor universitar, poet, traducător, editor, curator, actor de teatru și ornitolog, Moshe B. Itzhaki (1951, Israel) este decanul Facultății de Studii Continue, la Colegiul Academic al Științelor Educației din Oranim. Trăiește la Ahuzzat Barak, lângă Muntele Tabor. A publicat 9 volume de poezii printre care: Vremea nebuniei – Duet cu un pictor (2010), Purtat de vânt (2011), Corpul e un ecuator (2014) și altele. În România a publicat volumele: Pasărea din urmă , (Ed. Galaxia Gutenberg, 2015), Și vine ploaia (Ed. Școala Ardeleană, 2019) în traducerea lui Paul Farkas. Împreună cu acesta a colaborat și tradus în ebraică volumele : Ana Blandiana, Refluxul sensurilor și Speranță sub un soare gri , antologia poeziei echinoxiste Apa strânsă-n căușul palmei , Radu Țuculescu, Trei în dormitor și alte povestiri și Dinu Flămând, Umbre și faleze. Laureat cu Premiul „Nichita Stănescu“ la Desești – Festivalul Internațional de Poezie, Sighetu Marmației, 2017.
Paul Farkas (1947, Beiuș, jud. Bihor) este filolog, ziarist, profesor de limba și literatura engleză și traducător. Din 1986 trăiește în Israel. Este absolvent al UBB Cluj. A obținut M. Phil în literatura engleză la Anglia Ruskin University din Marea Britanie și un doctorat în literatura engleză la Universitatea Babeș-Bolyai. Susține conferințe pe teme educaționale și ale Holocaustului Nord Ardelean din anii 1940-1944 la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.
Cinci poeme
LACUL DIN PĂDURE
(lângă Sadova în Bucovina)
Lacul din inima pădurii
a-nghețat
dar trilurile-mperechierii
păsărilor
îmi trezesc
patimi
demult apuse,
urmele urșilor,
ale mistreților,
balega cerbilor,
brândușele liliachii
ce răsar
din iarba-nzăpezită,
bucovinenii care mână
huțulii de povară,
pădurarul ce rostește
povestea fiecărui copac,
o voce de soprană
ce se-nalță dintr-un râu.
Oh, inimă !
Mama și tata
care-mi străbat rădăcini
din adâncul pământului.
OAMENII MUNTELUI RECE
Gemul de ardei iute
pe care l-am pregătit ieri
după cum m-a învățat ardeleanca
de la cabana de pe Muntele Rece
îmi arde mâinile
precum soarele fierbinte.
Dac-aș fi pus mâinile astea
pe un ghețar,
marea s-ar fi ridicat
și s-ar fi revărsat
peste pământuri
prin iuțeala dulce
a acestor munteni.
Ei știu mai bine ca mine
când soarele te minte
și se feresc să prepare
dulceața iute cu mâinile goale.
Cu mâinile arzânde
îmi fac acum o stavilă
în josul inimii
și sădesc un măr
lângă gard
în urcușul memoriei
ca să pot
din când în când
să plâng de fericire
în zilele întunecate
și-n nopțile seci
în iarna ce se apropie.
SFATUL APOLINIC CĂTRE POET
Nu mai e nevoie
să îmbraci
mantia orfeică,
oricum
zeii
sunt surzi și-au amuțit
iar versurile tale
dispar din infern
în fața ta,
cerberii și sirenele
oricum te vor sfâșia în bucăți
și lenjeriile iubirilor
se vor preface-n giulgiu.
În marile tale miraje
realizezi că
poezia-ți așteaptă
în prag,
în zadar ?
pentru ceea ce încă
nu s-a scris.
ȘI VINE PLOAIA
Nu-ndrăznesc să-nchid
ochii în noaptea asta
ca nu cumva pleoapele
să zdrobească restul vieții
din frumusețea ei
ivită din trunchiul copacului golaș
din rezervația nimicului
de pe umerii Carmelului.
Nu-ndrăznesc nici măcar să clipesc
ca nu cumva genele să strivească umbrele
ce tresar din frunzișuri
precum păsările pasiunii
ce-au zburat din a noastră gură.
Litere și silabe
într-unceput
facerea noastră
În lumina întunecată
și vine ploaia
ce nu se adună
și inundă.
FOCUL BATICULUI
lui Radu Țuculescu
Nu credeai că tocmai aici
baticul tău roșu
va arde în însăși limba sacră
Baticul prins în jurul gâtului
într-un nod ironic
ce sfidează
toate stindardele roșii
din însăși viața ta.
Un singur batic
va ține piept
atâtor fantome
ce vor să se năpustească
asupră-ți în toiul nopții
aidoma taurilor din arenă,
sau oare sunt vise
capturate în cursa
creionului tău ascuțit ?!
Dar cu zâmbetul tău
topești inimile admiratoarelor,
ești înflăcărat precum
piloții sud-coreeni
ce poartă același batic roșu,
având entuziasmul unui pirat
recitând ca un îndrăgostit.
Nu credeai că ebraica
se va alia cu limba ta românească
atât de colorată.
Te văd pe buza unei stânci din deșertul
Negev
deasupra râului Tzin
contemplând orizontul ce se-nroșește
în baticul din jurul gâtului tău
și eu știu că blitz-prozele tale
sunt un fel de dragoste
ce caută prin ungherele deșertului vieții
izvoarele ascunse,
dragostea ce vrea s-o conduci
de la ochi la marginea
existenței și nimicului
Traducere din ebraică de Paul Farkas