Notez acum cu anume întârziere despre personalitatea atât de specială, cu totul captivantă pe care o reprezintă Komitas; acest muzician preot, compozitor, cântăreț, muzicolog și dirijor este apreciat a fi fondatorul școlii muzicale armene moderne. Cercetător și muzician performer, personalitate de o excepțională consistență spirituală, Komitas constituie – nu de azi, nu de ieri – o imagine iconică a nației sale.
Observată în planul culturii, al artei vest-europene, personalitatea lui Komitas apare în contextul în care interesul pentru lumea dinafara Europei centrale era cert definit. Lumea hispanică, folclorul rus, cel maghiar, ceh, interesul pentru plastica japoneză, pentru structura intonațională pentatonică chineză, modalismul structurilor intonaționale non-europene îl fascinează pe Claude Debussy, spre exemplu. Acesta din urmă aduce Franței marea revelație a muzicii lui Mussorgski. Paul Gauguin face înconjurul lumii, iar lumea din Tahiti, Autoportretul în care apare Christ cel galben, dezvăluie empatia artistului pentru lumea celor simpli dintr-o altă lume.
Primele culegeri relativ sistematice de folclor circulă la Viena încă din primii ani ai secolului al XIX-lea; din acestea se inspiră Beethoven atunci când creează ciclul celor trei Cvartete op.59, supranumite Razumowsky, dedicate ambasadorului Rusiei.
În acest larg context se situează evoluția artistică vest-europeană a lui Komitas. Cercetarea devine revelatoare atât din perpectivă muzicală dar și din cea umană. Incursiunea devine acaparatoare dat fiind traseul cu totul pasionant al evoluției sale. Pătrunderea în universul său spiritual devine captivantă atât din punct de vedere științific-muzicologic, dar și istoric.
Contextul evenimentelor ce au marcat deceniile hotarului dintre secole, evoluția atât de dinamică privind marile momente istorice din Europa de Vest, din Turcia, Armenia, din Rusia imperială a începutului de secol, devine cu totul pasionantă în definirea unei personalități pe cât de consistente pe atât de aplicate din punct de vedere științific, dar și artistic.
S-a născut în Turcia, în Imperiului Otoman, în a doua jumătatea a secolului al XIX-lea, într-o familie cu totul modestă. Din primii ani ai copilăriei face dovada unor daruri aparte ale unei voci clare, înalte, cu totul expresive. A avut marea șansă a fi fost remarcat și îndrumat spre seminarul teologic de la Echmiadzin, centrul spiritual al creștinătății armene, într-o clasă dedicată exclusiv copiilor orfani. Aici erau descoperite și cultivate valorile individuale, erau dezvoltate caracterele viitorilor oameni ai bisericii. Tradiția spirituală vocațională era îndelungată; ne aducem aminte, pe un alt meridian al muzicii, cu mai bine de o sută de ani în urmă, la Veneția, marele Antonio Vivaldi conducea și educa o orchestră de tinere fete orfane, ansamblu căruia i-a dedicat o parte importantă a creației sale.
În ultimii ani ai secolului al XIX-lea, Komitas este uns preot călugăr, preluând numele care îl consacră, numele unui cunoscut poet medieval din secolul al VII-lea. Din această perioadă datează primele sale cercetări muzicologice în domeniul muzicii religioase. Conduce un cor, un ansamblu de instrumente tradiționale. În paralel, Komitas își continuă studiile muzicale la Conservatorul din Tbilisi sub îndrumarea unor dascăli care cultivau în capitala Georgiei valorile de semnificație ale culturii muzicale europene, dobândite la Sankt Petersburg. Aici obține datele unei solide tehnici componistice.
Dată fiind grija unor sponsori luminați, are posibilitatea de a-și continua studiile de specialitate la Berlin. Urmează studii avansate de canto, își dezvoltă o frumoasă voce de bariton. Studiază de asemenea Filosofia, Istoria generală și Istoria Muzicii, face studii de Estetică și chiar de Critică muzicală.
Din această perioadă datează activitatea sa privind studiul riguros științific dar și promovarea valorilor muzicii tradiționale armene – religioase și laice, al muzicii tradiționale turcești – era un excelent vorbitor de limba turcă, al muzicii kurde, persane, arabe. De la Dimitrie Cantemir și până la Komitas, la limita dintre secole, nu sunt cunoscute alte cercetări pe baze științifice privind muzica tradițională a zonei. Participă la conferințe și alocuțiuni susținute la invitația acestui for de extinsă dinamică care a fost, în epocă, Asociația Internațională a Muzicii.
Revenit în Armenia, la Echmiadzin, în ultimii ani ai secolului, Komitas reorganizează studiul muzicii religioase.
Ascet de puternică personalitate, Komitas intră în conflict chiar cu conducerea administrației bisericești, motiv pentru care, în anii primului deceniu al secolului trecut, revine la Constantinopol, în acea vreme capitală a unui imens imperiu. Tocmai aici, într-o totală necunoaștere privind evoluția evenimentelor, spirit idealist, Komitas spera să găsească un mediu potrivit concretizării unora dintre idealurile sale, anume inființarea unui Conservator Național de Muzică, inițiativă întâmpinată, evident, cu raceală de către autorități. Reușește, totuși să organizeze un cor bărbătesc de aproximativ 300 de persoane, dedicat, prioritar, promovării muzicii armenești tradiționale. Cu acest ansamblu a întreprins numeroase turnee de concert susținând conferințe și prezentări dintre cele mai captivante; apărea atât în calitate de conducător al ansamblului dar și de solist. Își dezvoltase o voce de bariton cu spectaculoasă extensie tenorală. Cânta de asemenea la flaut, la pian. Personalitatea sa, muzica sa exercită o puternică influență asupra publicului.
Importanți compozitori francezi, Camille Saint-Saëns, Gabriel Fauré, Vincent D’Indy, i-au apreciat în mod călduros creativitatea, talentul. În anul 1906, în urma unui concert susținut la Paris, Claude Debussy însuși a exclamat: „Ești minunat, părinte Komitas! Mă înclin în fața geniului tău!“
O vreme a pendulat între Echmiadzin, centrul spiritual al poporului său, pe de o parte, și, pe de alta, Constantinopol, cu oportunitățile pe care i le-ar fi putut oferi această mare metropolă. Este perioada în care a acordat o atenție deosebită creației. A compus o mare și impresionantă liturghie – o capodoperă a genului, denumită Patarag – destinată corului bărbătesc. În domeniul muzicologiei, la Paris, sub auspiciile Societății Internaționale de Muzicologie, prezintă două importante lucrări, anume Muzica Tradițională folclorică Armeană și Notația veche, tadițională, și cea nouă în creația muzicală spirituală a Bisericii Armene. Aceasta din urmă a provocat un imens interes în rândurile cercetătorilor care au solicitat lămuriri exprese privind tempoul, valoarea accentelor, locul acestora, aspecte ale ritmului specific.
În timpul Primului Război Mondial, guvernul „Junilor Turci“ a inițiat o monstruoasă acțiune privind exterminarea populației armene; acțiune căreia îi cade victimă Komitas însuși. În anul 1915, alături de un important grup de intelectuali, artiști, scriitori, oameni de știință, avocați armeni, Komitas este arestat. Este deportat în podișul Anatoliei și supus unei detenții cu totul severe. În urma unor intervenții importante, de nivel înalt, este transferat înapoi la Constantinopol, într-o recluziune totală. Suferă o depresie gravă ale cărei urmări îl marchează pentru tot restul vieții. Drept urmare a unor susținute demersuri, Komitas este transferat la Paris, într-un spital de boli psihiatrice unde rămâne pănă la sfârșitul zilelor sale, două decenii mai târziu. În anul 1936, rămășițele sale pământești sunt transferate la Erevan și se odihnesc în Panteonul marilor personalități ale țării sale. Nu mai puțin tragică a fost moștenirea sa în ce privește creația, manuscrisele de muziclogie. O bună parte au fost distruse sau pierdute în perioada detențiilor sale. Cântecele sale, unele asimilate creației colective, reflectă întreaga încărcătură spirituală a poporului său. Nu pot să nu aduc aminte, în încheiere, cuvântul primului-stătător al Bisericii armene, Vazken I, el însuși originar din România: „Komitas este începutul fără de sfârșit. Trăiește prin poporul armean și acesta prin el, prin muzica sa. Astăzi și întotdeauna.“