Apar peste tot în țară – și ni se trimit la redacție! – mici lucrări tipografice care prezintă patrimoniul cultural ce dă relief unei regiuni sau alteia. Aceste tipărituri de dimensiuni reduse reprezintă un teritoriu cu un potențial considerabil pentru autorii literari, în care ei ar putea să se exprime remarcabil. Însă, din păcate, este un teritoriu prea puțin valorificat literar. De obicei, opusculele de acest fel beneficiază de imagini color convingătoare artistic, dar n-au și suportul unei scriituri pe măsură. Textele însoțitoare sunt, de cele mai multe ori, terne, când nu sunt chiar nătânge. Ar fi un câștig pentru toată lumea, dacă instituțiile care editează astfel de broșuri cu profil cultural ar apela la scriitorii de valoare din partea locului sau dacă aceștia ar face ei eforturi să ocupe spațiul acesta de manifestare literară: din această colaborare ar putea ieși mici bijuterii, care să impună în ochii publicului obiectivele culturale descrise și să ajute, de fapt, la eternizarea lor. Să ne amintim de paginile despre Gorj ale lui Arghezi sau de cele despre Olt, despre Apuseni sau Basarabia ale lui Bogza, și câte, și mai câte, avem atâtea precedente glorioase. Există însă și astăzi încercări care merită să fie încurajate. În recenta vizită a redactorilor României literare la Turnu Severin, ne-au fost dăruite câteva tipărituri din această categorie, peste care ar fi nedrept să trecem fără să le semnalăm: Biserici de lemn din județul Mehedinți, dar și Nichita Stănescu, azi, dar și micile albume-monografii consacrate orașului Drobeta-Turnu Severin și insulei Ada-Kaleh. Toate sunt îngrijite de poeta Ileana Roman, care semnează și textele filadelor. Iată cum scrie despre Ada-Kaleh: „Nu știm când s-a născut insula. După felul cum respira, cred că ea s-a născut pe sine.(…) În acest cosmos străcurgător, insula Ada-Kaleh era o grădină a răbdării și așteptării, un tărâm exotic, fabulos și tragic, cândva ce tate imperială de hotar pentru care s-au bătut sultanii și împărații. Apoi un creuzet cu ziduri îmbibate paroxistic de istorii și mituri, seducții și refugii, semiramidă peste umbre și hrube, un stil, pelerinaj, tărâm acum sub ape, despre care vorbim și scriem tocmai pentru că nu se mai vede.“