În luna noiembrie a acestui an, cele două (deja tradiționale) conferințe publice de duminică dimineața de la Teatrul Național din București sunt susținute de echipa România literară. Prima dintre acestea s-a derulat în ziua de 10 noiembrie, în prezența unui public semnificativ și distins, și a constituit prilejul unei dezbateri consistente cu privire la unul dintre proiectele de mare forță ale publicației noastre din acesta an – Lista canonică a literaturii române. Vorbitorii acestei prime conferințe au fost Nicolae Manolescu, Mihai Zamfir, Gabriel Chifu, Răzvan Voncu și Daniel Cristea-Enache.
„Lista canonică este un proiect de anvergură al României literare care a fost gândit să acopere cel puțin trei paliere. Mai întâi: realizarea și ordonarea unei amplu sondaj de specialitate care să dea o listă canonică a literaturii române pentru poezie, proză, critică literară și eseu, dramaturgie. Apoi: consolidarea unui parteneriat cu o editură unde urmează să fie publicate cât mai multe dintre titluri care apar pe lista noastră. În al treilea rând: întemeierea și întreținerea unor dialoguri instituționale solide a căror finalitate să fie ajungerea cărților de pe lista canonică în bibliotecile publice, municipale sau școlare“, așa a rezumat specificul acestui proiect Gabriel Chifu, directorul executiv al României literare. Acesta a menționat, de asemenea, că realizarea unui asemenea proiect este „o încercare grea“: „Literatura română se află într-un moment dificil; suntem pe cale să pierdem criteriile de evaluare corectă, cele bazate pe valorea autentică; literatura înseamnă ordine valorică, nu este un sac în care lucrurile se aruncă de-a valma, în care nu știm ce e grâu și ce e neghină. Lista canonică e un efort de acest fel – de a pune lucrurile într-o ordine firească“.
Nicolae Manolescu, într-o alocuțiune cu multe accente memorabile, a punctat faptul că diferența specifică a punerii în practică a unui asemenea proiect este aceea că el are „o bază de obiectivitate“, fiind generat în urma centralizării opțiunilor – de listă, nu de ierarhie – ale multor reputați specialiști în literatură. „Nu este o listă de preferințe, nu este un clasament ale unor cărți sau autori, este o listă canonică. Am văzut că tineri de 30 de ani s-au supărat pentru că nu sunt și ei pe această listă. Este copilăresc. Mai întâi, ei nu știu ce înseamnă canonul, a fi canonic. Apoi, ar trebui să se supere mai puțin și să scrie mai mult și mai bine; pot deveni și ei canonici – dar nu toți, desigur“, a spus Nicolae Manolescu. Directorul României literare a adăugat: „Literatura este, în mod normal, un corp, o unitate, un cosmos. Cred că literatura română este mai degrabă un haos decât un cosmos, dar acum selecția valorică se face într-un fel precar, iar rolul scriitorului în societate este unul minor. Lista canonică pe care ne-am asumat-o aici, la România literară, a plecat de la această idee: de a salva într-un fel literatura română“. Nicolae Manolescu a accentuat și asupra dimensiunii pedagogice a acestei liste: „în fond, ceea ce am observat pe datele obținute din ancheta noastră culturală e că, până la un punct, canonul e același pe care l-au făcut Lovinescu și Călinescu în anii 1940 ai secolului trecut. Nu trebuie să trecem peste acești autori. Trebuie să îi studiem la școală, nu trebuie să trecem prea ușor peste ei. Dacă școală nu e, nimic nu e“.
Mihai Zamfir, la rândul său, a evidențiat virtuțile ideii de canon și a atras atenția asupra unui risc: „Pericolul, când lucrăm cu aniversări rotunde – și lista canonică de la România literară marchează un secol de literatură – este festivismul. Nu e cazul acestei liste – una care ne relevă faptul că există o cultură a României Mari pe care suntem datori să o avem prezentă în minte„. Direct în raport cu ideea de canon, Mihai Zamfir a mai spus că acesta “este un dat, dar nu un dat etern, ci unul care are aspect de dat etern. El se modifică, se aduce la zi, dar nu brusc, ci suav, discret, subtil. Canonul e aducerea la zi a unui fond principal, remanent și de bază; e o listă de valori ale trecutului care s-au impus de la sine. El lasă impresia unei stânci, a unei permanențe. Canonul e un elogiu adus istoriei“.
„Lista canonică este o reflecție amplă asupra frumuseții, excelenței și asupra performanței literaturii române ca întreg“, a afirmat Daniel Cristea-Enache în expozeul său în care a privilegiat o perspectivă istorică asupra temei discutate. „E foarte importantă punerea în perspectiva istorică, pentru că aceasta ne ajută la conturarea perspectivei unei întregi literaturi naționale. Avem, odată cu această listă, reperele unei literaturi române, europene, aliniată la spiritul european, în cel mai nobil sens al cuvântului. Avem o literatură foarte bună – și aceasta e cu atât mai lăudabil cu cât, în ultimul secol, literatura română a traversat și 50 de ani de dictatură“.
Răzvan Voncu, redactorul-șef al României literare, a încheiat alocuțiunile celor prezenți la masa de discuție, menționând, pe de o parte, că acest demers care pune în prim-plan ideea de canon indică „un semn de mare stabilitate a unei literaturi“ și că e important să diferențiem între comentariile diletante și cele de specialitate cu privire la ce este, ce înseamnă și cine este în canon. „Demersul revistei noastre a țintit trei segmente de public: viața literară (și am vrut, cu această ocazie, să scuturăm și să chestionăm critic un entuziasm fals care pare să se fi instalat aici); școala (pentru că lucrurile sunt aici cu adevărat grave și pentru că trebuie să reamintim, cât mai des, că avem, chiar avem, cum spunea Călinescu, o literatură strălucită); societatea românească (pentru a indica repere autentice). Răul cel mai mare al lumii noastre nu e acela că există, alături de valori, non-valori, e promiscuitatea, amestecul. Lista canonică e o listă împotriva promiscuității“. În partea secundă a acestei dezbateri, a avut loc un incitant dialog al celor din sală cu cei care au conferențiat.
În 24 noiembrie, în același loc, la Teatrul Național, și în același interval orar (11-13), va avea loc a doua conferință a României literare. Va fi, știm „pe surse“, un moment emoționant, plin de surprize, cu invitați de mare calibru. (Red.)