„Statutul scriitorului în stat nu există decât dacă (scriitorul) devine un pericol“: iată ce declară „scriitoarea, traducătoarea și organizatoarea de evenimente culturale“ Svetlana Cârstean în EVENIMENTUL WEEKEND din 4-6 octombrie“, „tradusă în numeroase limbi“, mai puțin, s-ar zice, în română, devreme ce nu pare să reprezinte niciun pericol în țara de baștină care n-a prea băgat-o în seamă. Dacă ar fi pus statul în pericol, lucrurile ar fi stat altfel pentru ea. Au băgat-o totuși în seamă Uniunea Scriitorilor și revista România literară, acordându-i premiul pentru debut. Se prea poate ca după aceea Svetlana Cârstean să nu fi confirmat, dacă e să ne luăm după faptul că nu s-a mai auzit de ea în critica literară. De unde o anumită frustrare, care o împinge să explice de ce nu s-a înscris în USR, deși a fost singura instituție care, cel puțin la început, i-a acordat credit: „Am simțit că nu mă reprezintă USR (…), o instituție instrumentalizată, atâta timp cât servește unor interese, cât conține un număr imens de scriitori care nu sunt activi și care iau toate drepturile, beneficiile și susținerea care ar trebui să fie pentru toți scriitorii…“ Svetlana Cârstean a luat două premii fără să fi fost membră a USR. În acest caz, unde e logica declarației ei? Până la cincizeci de ani (iertați să fim că menționăm vârsta unei doamne!), a publicat trei cărți. Prima, recunoscută de critică, celelalte, ignorate. USR să fie de vină? Sau faptul că debutanta n-a confirmat? „Să fiu scriitoare mi s-a părut cel mai sexi lucru pe care-l puteam face în viață“, afirma Svetlana Cârstean în titlul interviului acordat Alexandrei Șerban (?) pentru „Evenimentul zilei“. Dacă a fi sexi i se pare lucrul cel mai important, avea cu adevărat un motiv să nu dorească a fi membră a USR. Există alte instituții mai potrivite cu vocația cu pricina.